Anne Mette Hansen și Elizabeth Omoregie au disecat înfrângerea lui CSM București din semifinala cu Metz: „Asta ne-a lipsit” / „Mi-ar fi plăcut să joc o finală înainte de a pleca”
Metz și CSM București s-au întâlnit sâmbătă, 6 iunie, în semifinala Final Four-ului Ligii Campionilor la handbal feminin. „Tigroaicele” au început partida destul de bine, iar primul sfert de oră a fost destul de echilibrat, însă franțuzoaicele au dominat partida în următoarele 45 de minute. Anne Mette Hansen și Elizabeth Omoregie au analizat eșecul contra lui Metz și au încercat să găsească motivul pentru care franțuzoaicele au fost superioare astăzi.
Anne Mette Hansen a dat vina pe multiplele ratări ale echipei după Metz – CSM București 32-27
Metz a avut o zi mult mai bună decât CSM București în semifinala de la Budapesta, iar ratările „tigroaicelor” au contribuit la rezultatul final. Handbalistele noastre au părut puțin timorate după ce franțuzoaicele s-au distanțat la 5-6 goluri și au început să fie chiar temătoare să mai arunce la poartă.
Anne Mette Hansen a analizat motivele înfrângerii de sâmbătă după-amiază și este sigură că ineficiența la finalizare a fost un factor decisiv: „Am simțit că am făcut un meci OK, dar nu am marcat, și asta cred că a fost marea problemă astăzi. Și apoi, ele au fost pur și simplu foarte bune la a finaliza pe contraatac prin extreme și da, cred că asta a fost cea mai mare greșeală. Ne frustrăm când nu marcăm, iar apoi e greu împotriva unei echipe precum Metz.
(n.r. – ce nu a funcționat?) De fapt, cred că ne-am creat multe șanse clare de a marca, doar că am ratat. Și desigur, atunci nu mai primești acel val bun de energie și nu ai acea satisfacție a creării unui atac bun. Deci da, cred că acesta a fost lucrul care a lipsit și puțin noroc. Am dat bară-afară în loc de bară-gol. Așa că, asta e.
(n.r. – A fost o problemă fizică?) Nu, ele sunt foarte, foarte bune și este foarte greu dacă nimerim blocajul sau tragem direct în Bundsen. Ele joacă pur și simplu direct. Este foarte greu să te repliezi pe faza asta. Și am vorbit despre asta, că trebuie să finalizăm clar fazele pentru ca toată lumea să se poată retrage în apărare, dar atunci când pur și simplu scapi mingea în fața lor este imposibil. Sunt foarte, foarte rapide. Și cred că e imposibil pentru orice echipă să se retragă la timp pe o asemenea fază.
Cred că au marcat goluri mai ușoare decât noi. Și apoi au prins acest val, această energie bună și, cum se spune… au jucat puțin mai liber. Cred că Bundsen a avut, nu știu ce procentaj a fost, dar foarte mare, 17 parade sau ceva de genul, din ce am auzit. Iar asta e prea mult dacă vrei să mergi în finală. Cred că ar fi trebuit să marcăm golurile noastre, să marcăm din ocaziile noastre.
(n.r. – Ce vă trebuie pentru a obține o medalie) Ah, trebuie să venim cu multă energie. Mâine este un meci foarte greu. Nu este prea mult timp de odihnă. Și știi, sunt două echipe învinse care încearcă să obțină ultima victorie a sezonului. Așa că vom da totul pentru a câștiga mâine, dar chiar sper să putem găsi energia să facem asta”, a spus Anne Mette Hansen, după Metz – CSM București 32-27
Care este cel mai mare regret al lui Elizabeth Omoregie după ce CSM București a pierdut semifinala cu Metz
Elizabeth Omoregie va juca ultimul meci pentru CSM București în finala mică. Vedeta „tigroaicelor” va părăsi echipa la finalul sezonului, iar Budapesta îi va deveni „casă”, întrucât s-a înțeles deja cu Ferencvaros. Unul dintre marile sale regrete este acela că nu a reușit să joace finala în ultimul ei an pentru românce.
„Este destul de normal să mai faci și greșeli. Este un meci plin de emoție, este un meci cu multă dorință de a câștiga de ambele părți și, uneori, aceste greșeli se întâmplă. Pentru noi, nu a fost în favoarea noastră. Metz a profitat bine de aceste greșeli și cred că au făcut un joc bun. Cred că noi am fi putut arăta un joc mult mai bun. Am făcut și multe lucruri bune, așa că nu pot spune cu adevărat unde am pierdut meciul.
(n.r. – ar putea fi o problemă mentală?) S-ar putea, s-ar putea. Este adevărat că CSM nu a mai fost în Final Four de mult timp. Desigur, am avut dorință și am vrut să câștigăm acest meci. Cred că am făcut meciuri foarte, foarte bune în timpul sezonului, mai ales în ultima parte. Așa că nu cred că un meci ca cel de acum ne poate defini. Aici, în Final Four, oricine poate învinge pe oricine și totul ține doar de ziua respectivă. Cred că astăzi nu a fost ziua noastră și încă mai avem pentru ce să luptăm mâine.
Mi-ar plăcea foarte mult să mă întorc acasă cu medalia. Sunt în continuare mândră de echipa mea că suntem aici. Faptul că nu jucăm finala nu schimbă cu nimic că am avut un sezon turbulent și, poate, dacă cineva ne-ar fi întrebat la începutul sezonului dacă vom ajunge aici, am fi râs și am fi zis: „glumești?”. Deci cred că nu ar trebui să subestimăm faptul că suntem aici și încă mai cred că toată lumea ne va susține pentru a putea aduce măcar medalia de bronz acasă.
Cred că… acesta a fost modul în care mi-am dorit să-mi închei capitolul la CSM (n.r. – cu o medalie). Desigur, mi-ar fi plăcut să joc o finală, dar, așa cum am spus, visul meu a fost să fiu aici și în sfârșit am reușit. Îmi voi încheia capitolul aici cu o mulțime de emoții și, așa cum am mai spus-o și colegelor mele, am venit aici ca o fetiță și voi pleca ca o femeie matură. CSM m-a învățat multe și voi purta asta cu mine toată viața; este ceva ce înveți pentru toată viața și te formează ca om. Așa că sunt foarte recunoscătoare că am avut această oportunitate la București.
Vreau să le mulțumesc fanilor că au fost aici, ca întotdeauna, să ne susțină. Este atât de frumos. Sunt atât de recunoscătoare că sunt aici și cred în noi. Sincer, când ești pe teren simți asta în primele cinci minute, apoi, dacă ești concentrată pe meci, nu mai auzi nimic altceva. Sigur, este frumos când facem lucruri bune, când marcăm, fanii sunt acolo și sărbătoresc fiecare gol cu noi. Dar sunt alături de noi și când nu ne ies atât de multe și avem nevoie de acest mic impuls pe care l-am simțit de la ei astăzi. Arena este uimitoare. Sper că mâine va fi o atmosferă și mai bună”, a declarat Elizabeth Omoregie.
