„Cazul” Tavi Popescu rupe România în două. Marcel Pușcaș, verdict dur despre greșelile care-i pot termina cariera jucătorului de la FCSB

N-a fost nicicând ca un jucător de fotbal să nu debuteze, să nu fi fost rezervă, să nu se accidenteze și să aibă continuitate o carieră întreagă. Așa cum n-a fost nici cazul să nu fie huiduit sau aplaudat. Cu cât ești mai sus într-o ierarhie, cu atât ochii celorlalți devin când critici, când admirativi în ce te privește. Fără excepție.

Octavian Popescu a împărțit lumea în două. Verdictul lui Marcel Pușcaș despre decăderea fotbalistului de la FCSB

Când ești în bătaia reflectoarelor toate acestea îți pot răscoli viața, creându-ți stări contradictorii. Cei slabi de înger ajung chiar să nu se mai recunoască. Apar anxietatea, inhibiția, frustrările, invidia, irascibilitatea și răbufnirile nervoase. Până la un punct totul pare normal. Cu cât înaintezi în vârstă și acumulezi experiență, cu atât mai ușor treci peste aceste stări ale vieții. Se spune că pentru a deveni bătrân și înțelept, trebuie ca mai întâi să fii tânăr și prost. Cât adevăr! Numai cine nu muncește, nu greșește, nu-i așa?

Fotbalistul Octavian Popescu de la FCSB a reușit să împartă lumea în două. Unii îl consideră talentat, alții terminat. „Sunt supărat că nu joc titular. Cred că nu merit asta” – spunea tânărul la interviul de după meciul contra celor de la Botoșani din etapa precedentă.

Imediat, au început acuzațiile din partea lui Gigi Becali, a vărului său Victor, a lui Adi Mutu șamd, la auzul acestora. Tavi a avut și susținători cum ar fi Mihai Stoica, Gigi Mustață, liderul galeriei, și chiar Florin Prunea. Oamenii de fotbal au reușit să împartă opiniile în două: pro și contra Octavian Popescu.

Istoria clubului îi poate fi model lui Octavian Popescu. Dar el n-o cunoaște

Are sau nu valoare? Mai este util FCSB-lui sau nu? Poate ajuta echipa sau nu? S-a născut talent și poate muri speranță? De ce nu este titular meci de meci? Poate fi titular?  Cam astea au fost întrebările care au străbătut rapid țara fotbalistică de la un capăt la altul. S-a născut astfel „Cazul” Tavi Popescu. Viața și împrejurările m-au făcut să văd mii de tinere talente care au sucombat sau, dimpotrivă, au rezistat presiunilor tehnice și mediatice. Va rezista presiunii sau se va sfârși cu talentata extremă stângă a FCSB-ului?

Pentru a analiza la rece și complet dezinteresat situația trebuie să apelez puțin la istorie. Iau ca reper de început anii ’70 întins într-un arc peste timp până în zilele acestea. Încă de-atunci, această echipă juca într-un sistem 4-3-3, în care pe extrema stângă, poziția de azi a lui Tavi Popescu, evoluau Iordănescu, Marcel Răducanu, Costică Zamfir și chiar Sile Aelenei. Era concurență de 4 inși pe două posturi. Ani de zile i-au trebuit unui foarte mare fotbalist ca Marcel Răducanu să se integreze în formula standard. Juca fie extremă stângă, fie dreaptă, vârf sau chiar mijlocaș stânga. Peste tot avea exprimare excelentă.

Au urmat anii ’80, când s-a trecut la 1-4-4-2, cu Majearu pe post de mijlocaș/extremă stânga. A urmat Hagi și, după ’90, Adrian Ilie, Laurențiu Roșu, Dică. Prin anul 2005 s-a trecut la modernisme imitatoare gen sistemul 1-4-2-3-1 cu Cristi Tănase, Florin Tănase și Florinel Coman mai relevanți pentru postul de aripă stângă. Am dat aceste exemple ca să fie pe înțelesul tuturor. Cu siguranță mi-au scăpat câteva nume, dar este irelevant.

Tavi Popescu a spulberat concurența U21, nu și pe cea cu seniorii

Pe tot parcursul istoriei la Steaua/ FCSB, ca și la Dinamo de altfel, concurența a fost acerbă. Pentru a reuși în aceste condiții trebuie să ai și nervii tari, dar drept este că trebuie să ai și o conjunctură favorabilă de care trebuie să profiți. Aici mă refer la lipsa accidentărilor, la integrarea în colectiv, la corectitudinea antrenorilor și a conducătorilor.

Tavi Popescu a avut șansa să debuteze la FCSB în urmă cu 6 ani. A ajuns azi printre cei mai longevivi jucători din lot, alături de Târnovanu, Crețu și Florin Tănase. A intrat în echipă beneficiind de regula absurdă Under 21. Și aici a reușit să-și elimine concurenții de vârstă. Rând pe rând au plecat din varii motive beneficiarii Haruț, Oaidă, Perianu, Dragoș Nedelcu, Pandele, Robert Ion, Moruțan, Horșia, Man, Ianis Stoica, Musi, Lixandru, Olaru, Pantea etc. Singurii U21 rămași de pe vremea sa sunt Târnovanu și Miculescu.

Talentul și perspectiva l-au menținut în lot, dar nu i-au asigurat și perspectiva unui transfer în locuri și condiții mai bune, deși a fost urmărit de multe ori de cluburi din străinătate. E drept că europenii evaluează altfel. Ei sunt interesați și de tinerețe, dar și de puterea fizică, constanță, polivalență, inteligență și atitudine.

Posedă tânărul Popescu aceste calități menite să impresioneze Vestul? Răspundeți  și voi, pentru că întrebarea mea a fost retorică. Timp de 5 ani a beneficiat Popescu de regula U21. În toată această perioadă, viața lui s-a schimbat radical. A devenit un nume, a văzut Europa, are casă, mașină bengoasă și a ajuns la condiții materiale poate de neimaginat în adolescență.

Regula U21 mai mult l-a încurcat decât l-a ajutat

Câțiva ani chiar a fost cocoloșit de toți cei din club, patronul însuși evitând să-l admonesteze mai mult decât pe alți colegi de echipă. Tavi era speranța, era copilul de aur. Milioanele, cu zecile, erau vehiculate. Ehe, dar ce să vezi? Copilul nu progresa. A avut parte de un cincinal cu aceleași evoluții.

Adică filmul era același: joacă undeva pe partea stângă, cu driblinguri uneori răvășitoare, alteori inutile, cu faza defensivă în piuneză, cu polivalență inexistentă și cu deficiențe majore la contactele fizice. În comparație cu predecesorii săi pe post, enumerați deja, care n-au fost nici ei copii de bani gata, au avut și concurență și puteau juca și pe alte posturi, stagnarea profesională s-a și întrezărit  în cazul acesta.

Anul 2025 a fost primul în care talentatul s-a lovit de concurența reală cu seniorii, după ce vârsta nu i-a mai permis să joace rolul de Under 21. Aici a început împotmolirea talentului cu valoarea reală. A reapărut  Florin Tănase, întors în patrie, au venit Cisotti și Thiam, iar evoluțiile lui Olaru nu puteau fi contestate. Astfel, Popescu concura cu alți 4 colegi, niciunul neavând rol de Under 21, după cum spuneam. Declinul de fapt începuse cu un an înainte, în 2024, când i s-a dat șansă și talentatului U21 Musi, transferat greșit ulterior la Dinamo.

Cocoloșirea, concurența reală și banii pot fi cauzele regresului

Cocoloșirea excesivă a unui Under talentat, supralicitarea calităților acestuia, creșterea  financiară abruptă și concurența reală au fost factorii care au stat la baza stagnării și declinului celui care a împărțit opiniile în fotbalul românesc. Colac peste pupăză, s-au intensificat și aprecierile negative ale patronului la adresa lui.

E adevărat, Octavian Popescu are calitatea de-a decide un meci. Poate găsi o soluție decisivă printr-un assist, un gol chiar, dar și poate lăsa echipa în 10. Mă refer la efort, la agresivitate, la asumarea fazelor duble și a demarcărilor. Rar mi-a fost dat să-l văd venind în sprijinul defensivei, să recupereze mingi, să caute demarcări în adâncime și, dacă se poate, și pe partea opusă. Jocul cu capul nu este punctul său forte, nici piciorul stâng. Dacă e să comparăm plusurile cu minusurile, Tavi Popescu este un fotbalist mediu, în accepțiunea termenului de valoare.

1 gol la 7 meciuri ca jucător de atac, într-un campionat modest

A jucat până acum 184 de meciuri pentru FCSB și a înscris 26 de goluri, în cei 6 ani.  O medie de 1 gol la 7 meciuri. Nu este mult într-un campionat slab ca al nostru. Dacă ar fi marcat cel puțin 10 goluri pe sezon, cu siguranță această analiză nu era necesară. Atunci cred că putea fi de neînlocuit. Postul de atac pe care joacă și calitățile ar fi fost fructificate. Așa, întrebările dacă are sau nu valoare sunt justificate.

Tavi trebuie să-și răspundă la întrebarea „De ce stagnează?”. Minutele primite sunt importante, e adevărat. În ultima etapă a jucat doar 13 și a fost decisiv cu o acțiune. Cu siguranță va primi și mai multe minute. Poate chiar de la primul meci, cel contra CFR-ului Cluj. Trebuie să fie din nou decisiv. În vârtejul găsirii actuale a unui prim 11 necesar, clubul nu-și poate permite să subjuge interesul colectiv unui interes personal. Popescu trebuie să înțeleagă că este doar o piuliță într-un angrenaj.

A ajuns la vârsta de 24 de ani când acumulări multe nu mai pot fi. De-acum a intrat în categoria jucătorilor maturi, chiar experimentați ai FCSB. Copilăria  a trecut și așteptările sunt mai mari. E firesc să fie așa. Talentul și anii de așteptare ar cam trebui să-l facă un lider al echipei. Dar are oare gena de lider? De fotbalist care să fie constant și să tragă echipa după el? Până acum n-a dovedit-o. Poate nu are calități în acest sens. Există riscul ca acest fost copil să rămână la acest stadiu. Pe cine ar mai putea ajuta el cu o astfel de stare?

Sezon decisiv pentru Tavi Popescu: devine jucător de bază sau pleacă

Acest sezon va fi decisiv pentru mult prea discutatul fotbalist. Ori va deveni liderul acestui grup, ori trebuie să plece. Asta n-ar presupune neapărat o decădere, ci mai degrabă o reconsiderare. Bani ca la FCSB nu poate câștiga în România, asta-i clar.  Oferte din Vest nu are. Poate se pot păcăli arabii sau chinezii, așa cum s-au păcălit și cu ceillați doi concurenți pe post, Coman și Tănase. Poate în aceste condiții contul i se va umple, dar fotbalist adevărat tot nu va fi.

Ar avea de optat între a progresa, a renunța la ceva din bani și a se transfera la o echipă din România unde va juca în mod constant, tocmai pentru a se cunoaște mai bine pe sine și a dovedi că a depășit nivelul unui copil de trupă  al FCSB-ului. Personal, nu cred că va renunța temporar la salariu pentru a câștiga mai mult în viitor. Sunt rare aceste cazuri.

În orice situație, absolut toate părerile sunt valabile în ceea ce îl privește. Și pro și contra. Declicul stării emoționale și fotbalistice poate fi startat doar de el însuși. Altminteri vom asista la moartea fotbalistică a speranței care cândva a fost un talent. Vom trăi și vom vedea!