„David Popovici înoată și România se scufundă!”. Marcel Pușcaș, mesaj-manifest la adresa politicienilor: „Au pus sportul pe butuci”

A scrie la această oră despre David Popovici este superfluu. Au făcut-o și o fac zilnic mai toți românii. Specialiști sau nu. Ce-ar mai fi de spus? Se știe că prin rezultatele sale performante a intrat definitiv în galeria marilor sportivi ai nației, alături de Iolanda Balaș, Ivan Patzaichin, Nadia Comăneci, Elisabeta Lipă și alți imenși care au câștigat tot ce se putea: titluri olimpice, mondiale și europene. Ce și-ar mai putea dori un sportiv, un om?

Marcel Pușcaș, reacție acidă la adresa politicienilor români după performanțele realizate de David Popovici la CE de Natație

De asemenea, a intrat și în galeria marilor înotători ai planetei la probele sale de sprint liber, la braț cu Michael Phelps și Caeleb Dressel, Ian Thorpe, Mark Spitz și rusul Alexandr Popov. Le-a bătut unora recordurile, domină Europa, dar are minusuri față de ei la numărul titlurilor olimpice. Vârsta însă, îl ajută și, cu siguranță, va reuși să-i depășească pe unii dintre ei. Una peste alta, David, deși tânăr, este un mare campion.

A devenit un model pentru tineri și o oază de speranță, cum că se poate mai bine, mai repede și decisiv pentru românii adulți care navighează de 36 de ani într-un ocean cenușiu al incertitudinii, al imposturii și chiar al rușinii. România nu se clasează pe primul loc la nimic în lume. În timp ce ne situăm la coada clasamentelor europene la toate capitolele, sportul este singurul domeniu în care mai scoatem capul și ne putem freca palmele de bucuria unor victorii, fie ele și răzlețe.

Politicienii români au pus sportul pe butuci

În ultimii 36 de ani de bătaie de joc și de înstrăinare a țării, câțiva sportivi reușesc să ne bucure, fără ca statul român să depună nici cel mai mic efort în a face, măcar, din acest domeniu unul de referință. Fără o strategie națională, cu bugete de avarie, fără infrastructură, cu o legislație desuetă care nu poate separa amatorismul de profesionism, cu politizare excesivă și cu etatizare a tuturor federațiilor sportive in integrum, inclusiv cea de fotbal, politicienii, indiferent de culoarea lor, au reușit să pună sportul pe butuci. El a devenit, după 1989, o ruină, o epavă și o rușine națională.

David Popovici, la fel ca Simona Halep, nu datorează nimic României. Reprezintă România strict prin locul nașterii și nu contribuției vreunui politician sau partid. Peste 25 de miniștri ai sportului s-au perindat mândri la conducerea Ministerului și Agenției Naționale pentru Sport după Revoluția din 1989.

Toți au pus bazele involuției sportului în România. Au dispărut oameni de valoare și peste 5.000 de baze sportive. S-au pus în loc săli „Adrian Năstase” nefuncționale, bune pentru nunți și botezuri. S-au construit stadioane supraevaluate, aflate toate în faliment. Despre bazine de înot nu mai vorbesc, David Popovici însuși fiind rușinat de condițiile în care se pregătește. Realizările sportivilor sunt singulare și nu urmare a unui plan. Nimeni n-a dovedit c-ar fi capabil să-l facă și nimeni nu este capabil să-l aplice, chiar dacă el ar exista.

David Popovici, floarea din lanul de buruieni al sportului românesc

Am încercat în toți acești ani improvizații și imitații în sport. Singura Federație națională, din cele peste 70, care și-a păstrat principiile și a mers hotărât pe drumul tradiției a fost cea de canotaj, grație Elisabetei Lipă. În rest, Dumnezeu cu mila. La ghici, la ce-o ieși. Nimic planificat, nimic dezvoltat.

David Popovici, din păcate, se află în epicentrul dezastrului. El este floarea din lanul de buruieni al sportului românesc. În susținerea acestei afirmații îmi sunt suficiente cifrele. Dacă la ultima ediție a Jocurilor Olimpice, cea mai mare si importantă competiție din lume, la Seul în anul 1988, România se afla pe locul al 8-lea, în anul 2024, la Paris am ajuns pe 23. Ce s-a întâmplat?

Nicio țară est-europeană nu a avut un asemenea declin. Excepție Bulgaria. Doar ei sunt mai slabi ca noi. La sport, ca în politică. Să mai zicem că nu sunt interdependente? Aveam o Daciadă mult hulită. De bine, de rău, aceea reprezenta un sistem, o strategie. Am înlocuit-o cu hăul. Cu dezastrul. De ce ai strica ceva ce funcționează? Am dat pasărea din mână pentru una de pe gard. Un gard al prostiei, al umilinței, cerșetoriei și a lipsei de identitate și personalitate.

Realizările de excepție ale lui David Popovici n-au nici cea mai mică legătură cu politica românească

Îmi vine să vărs atunci când văd politicieni care se împăunează cu rezultatele de excepție, dar răzlețe, ale unor sportivi. Se hlizesc pe la tv-uri alături de ei , tremurându-le și mâna și vocea, chiar transpirând, semnalând prin acestea prezența muștei pe căciulă.

Anul „Nadia Comăneci”, de exemplu, este tot o diversiune politică. Desigur că Nadia poate beneficia de toate onorurile lumii, atât de mare a fost, dar de aici la afișarea alături de penibilii noștri în ale politicii ar trebui  să fie cale lungă. Sportul este oglinda societății. Este acel domeniu în care nu te poți ascunde. Concurezi cu alții, există timpi, repere clare și tabelă. Nu le poți minți.

Realizările de excepție ale lui David sunt singulare și n-au nici cea mai mică legătură cu politica românească. Ele nu transmit nimic altceva decât că românii pot mai mult, că sunt talentați și că trebuie încurajați și ajutați. De 36 de ani nu a făcut-o nimeni. Când oare se vor trezi penibilii noștri conducători?

În timp ce Popovici înoată, România se scufundă! Din păcate.