Marius Mitran, despre Odiseea Universității Craiova: „Noduri, semne și ratări”

Meciul cu FC Argeș mi s-a părut că e un test pentru Craiova, mai important decât părea a fi înainte să se fi jucat. Într-o realitate obiectivă, echipa chiar trece, în ritmul deja cunoscut de “o dată la trei-patru zile” prin probe grele, care rivalizează cu recentul uriaș succes de la Hollywood al lui Cristopher Nolan.

Marius Mitran vede asemănări între perioada complicată a Universității Craiova și capodopera lui Cristopher Nolan, Odiseea

Doar că “Odiseea” lui Filipe Coelho ține mai cu seamă de ciocnirea dintre aspirațiile ei și capcanele unui traseu pe care ea însăși l-a invocat și acum, iată, îl are! Și care va fi, pe măsură ce este parcurs, din ce în ce mai dificil. De aceea, repet, partida cu trupa lui Bogdan Andone mi s-a părut mai periculoasă ca toate.

Și asta pentru că Știința trebuia s-o fi jucat cu gândul chiar la ea, și nu la ce o va aștepta joi, tot pe “Ion Oblemenco”. Asta era, de fapt, prima încercare, una care ținea de focusare, de a realiza că, până la KuPS, în față avea tot un meci decisiv. Cu consecințe. FC Argeș, echipă de play-off, în sezonul trecut. FC Argeș, care învingea Craiova chiar aici, la ea acasă, în prima etapă a acelui play-off. FC Argeș, iată o nouă întrebare, mai bună sau mai slabă decât finlandezii de la KuPS Kuopio?

Deocamdată, Craiova alesese să fie ea bună, Coelho alegând o formulă aproape de cea ideală, cu Sava în poartă, cu Romanchuk revenit lângă Rus și Screciu, cu Bancu, Anzor, Cicâldău și Teles la mijloc, și cu Matei, Baiaram și Elisor în față. Nu sunt Mora și Assad, lăsați pe bancă, acolo e și Nsimba. Semn că meciul de joi e o prioritate.

Semne de îngrijorare pentru Universitatea Craiova după 0-1 cu FC Argeș. Totul trebuie reparat până la returul cu finlandezii de la KuPS

Alt semn, mult mai serios, aproape grav, vine după doar șapte minute, când Rus pierde un duel pe o minge lungă, cu Luvambo, iar pasa acestuia îl găsește perfect pe Yanis Pârvu, șut spre vinclu, Sava nu are nicio șansă. Un 0-1 care spunea multe despre acest meci, dar și mai multe despre cel care avea să vină joi. Pentru că Știința gândește greu, reacționează lent, construiește încet. Ceva e previzibil în tot ce face. Și face, oricum, puține lucruri.

Ceva e încâlcit undeva, traseele sunt înnodate, semnele sunt rele, senzația e că timpul are infinită răbdare și că, totuși, de niciunde, va veni o soluție. Craiova turează anumite motoare, dar nu toate și nu mereu. Craiova acestei veri e așa. Baiaram e primul care se revoltă, dar ratează, aș spune ca de obicei. Dar semnul de luptă e al lui.

Cicâldău ratează și el o ocazie uriașă, și, după o jumătate de oră, echipa arată că a depășit încă un început de meci rău. O discuție merită mai ales Bancu, cel care aprinde mereu praful de pușcă. E voie să spunem o poveste? Într-o peluză de pe Stamford Bridge, casa lui Chelsea, stă, de decenii deja, scris un text: “Captain. Leader. Legend”.

Nicușor Bancu, omul care poate da tonul pentru revenirea Universității Craiova: „Căpitanul, Liderul, Legenda”

Se referă la fabulosul John Terry, fundașul albaștrilor din Londra. Bancu e așa ceva pentru Craiova, unde e mai greu ca pe Tamisa, din multe puncte de vedere. Cicâldău nu e încă o legendă a Științei, dar putea intra în poveste, cu un șut care țintește vinclul, dar nu-l prinde! Reluarea începe cu Mora în loc de Teles, și cu Matei încercând egalarea cu o lovitură de cap. Apoi tot el e blocat, ca și echipa. În ultimă instanță. Cicâldău nu prinde nici el poarta, din trei metri. E capitolul “mingea nu vrea să intre”!

Căpitanul,  Liderul, Legenda, Bancu. Mai trimite o centrare și Baiaram deviază cu capul puțin alături. Ceea ce era de demonstrat, nu-i așa? Așa e, pentru că Baiaram trage în bară, după o fază creată tot de el. Un sfert de oră de joc, atât. Nsimba e în teren, Assad e și el acum. El scoate un penalty, în minutul 88, dar arbitrul Szabolcs Kovacs nu vede nimic.

Dar absolut nimic. Ce mai poate fi de spus? Că în toată această poveste e și Filipe Coelho. Și mult ghinion! Enorm. Cele șapte mari ocazii de gol sunt o dovadă de fotbal. Dar și de viață. Uneori, amară.