Așa e la Craiova: fotbal de Champions League, din toată inima

Levski Sofia a făcut transferurile mai bune în această vară și așa a câștigat dubla cu campioana României. Dar Universitatea și fanii ei au arătat că locul lor CHIAR ESTE în cea mai tare competiție europeană.

Prăbușirea

Începutul a fost dureros. Antrenorul lui Levski, Julio Velazquez, a arătat de ce a antrenat, în lunga lui carieră, inclusiv în Primera Division și Serie A. Bulgarii au deschis scorul în fatidicul minut 13, dintr-o fază fixă executată impecabil. Un „corner scurt” din partea dreaptă bătut pe jos, în spate, către linia de 16 metri, unde doi fotbaliști bulgari așteptau deja mingea. Primul a sărit peste balon, fentând marcajul, iar al doilea a lovit-o din plin și a pus-o lângă bară. Dacă tot era minutul 13, merită notat că n-ar fi fost gol dacă șutul de la 21-22 de metri al lui Everton Bala nu l-ar fi atins și pe Stevanovic, în drum spre poartă.

Mică paranteză… După meciul tur, cel de la Sofia, Filipe Coelho avusese o tristă premoniție: „Știam că fazele fixe sunt punctul lor forte, iar la gol am pierdut marcajul. Asta e responsabilitatea mea, la retur trebuie să schimbăm anumite lucruri”. Dacă a încercat, merită notat că nu le-a schimbat prea bine. Pentru că golul doi a venit tot după o fază fixă, la doar trei minute distanță.

A fost o mișcare foarte asemănătoare, doar că de data aceasta a fost aut de pe stânga, cu un Everton Bala care a primit mingea departe, în spatele liniei noastre de fundași, către fanion. Dintr-o poziție practic imposibilă, brazilianul care marcase primul gol a întors iarăși perfect către linia de 16, unde a venit Aldair, care a înscris tot cu șut din afara careului, printr-o ciudată crevasă creată între Popescu și Stevanovic, care venise și el să apere poarta. Era 2-0 și părea că totul s-a sfârșit.

Renașterea

Cine n-are juniori buni, să-i întrebe pe cei de la Steaua. David Matei a fost folosit titular de Coelho, iar puștiul Craiovei a reușit ceva remarcabil, într-un moment cheie: erau prelungirile primei reprize când, după o lansare în adâncime a lui Anzor, Matei a preluat, a depășit din preluare doi fundași adverși, apoi a reușit să rămână cu mingea și după un contact cu portarul și a centrat perfect pentru Bancu, care a marcat superb: un cap „de unde a venit mingea”, de la circa 13 metri.

La pauză probabil că ne-am zis mulți același lucru: „bulgarii știu care sunt punctele Craiovei din statistici, dar sigur nu știu (pentru că nu se poate explica) cât de buni suntem când atacăm spre poarta de la Peluza Nord”. Și așa a fost, cel puțin în prima jumătate de repriză… Încă din primele secunde ale părții secunde, Știința s-a aruncat cu tot ce avea către poarta bulgarilor. Și avea multe.

Era abia minutul 48 când Rus a reușit ceva fenomenal: a cerut mingea la o „liberă” de la circa 28 de metri și a șutat fabulos, aproape de vinclu. Era 2-2 și bulgarii păreau la pământ. Doar două minute mai târziu, Baiaram ajunge singur la finalizare în șase metri, central, dar nu reușește să controleze o minge „țopăită” și nu dă spre poartă. Of, Fane… Nsimba ratează și el o ocazie uriașă ceva mai târziu, după ce o recuperare agresivă a lui Anzor l-a lăsat singur cu portarul.

În corzi, bulgarii primesc un galben pentru un cot în figură al excelentului Bouras care ar fi putut fi cu ușurință roșu. Cât despre Baiaram, avea să ni se facă curând dor de el…

Schimbările

Nu se făcuse încă minutul 60, când Coelho a făcut două schimbări care au ridicat multe sprâncene: i-a scos pe cei mai tehnici fotbaliști ai Craiovei, Baiaram și Mora, și i-a introdus în loc pe Etim și Teles. Din păcate, n-a fost ce trebuie.

Parcă simțind că e loc de mai mult, bulgarii au fost aproape imediat după periculoși, dar Popescu a avut primele două intervenții salvatoare: în minutul 62, când l-a blocat pe proaspăt intratul Soula, și în minutul 65, când a făcut la fel cu extraordinarul Reinaldo. S-a scris că și Craiova l-a vrut pe acest brazilian remarcabil, dar că bulgarii s-au mișcat mai repede. Nu știu dacă e adevărat. Ce știu e că Reinaldo, ca și Serginho (celălalt transfer proaspăt al lui Levski, venit de la aceeași echipă), au devenit practic imediat cei mai importanți fotbaliști din tabăra bulgarilor.

Nu a fost din păcate și cazul Craiovei, care a părut să-și fi pierdut tot elanul atunci când au intrat în teren Elisor și Heri Tavares. Francezul și capverdianul nu au fost nici de data aceasta mai buni decât cei pe care i-au înlocuit, iar Știința s-a stins inexplicabil taman când avea nevoie să preseze mai mult.

Cinste lui, Coelho a făcut tot posibilul să împiedice asta. Din minutul 77, Craiova a pus în teren un hiperofensiv 4-2-4, într-un fotbal care a amintit de anii ’70. Păcat că-n anii ’70 nu se juca un fotbal la fel de bun precum cel de azi… După ce și Anzor a cerut schimbarea, la o crampă gravă sau chiar o întindere, Craiova a pierdut ceva ce oricum nu păruse să aibă vreodată: mijlocul terenului.

Bulgarii au zis „blagodaria” și au preluat iarăși controlul meciului. Au mai dat și două bare până la final, care i-a găsit pe olteni în genunchi.

Sfârșitul nu-i aici

Universitatea a fost eliminată din Champions League, dar a reușit și ceva care pare mai important și decât o eventuală calificare: a arătat că poate și că vrea să se bată la cel mai înalt nivel. Extraordinarul binom echipă-public care s-a creat la Craiova în sezonul trecut e foarte greu de învins, atunci când conlucrează și face zid împotriva rivalilor.

Miercuri seara, bulgarii au reușit totuși să ne învingă, grație unui antrenor și câtorva fotbaliști cu adevărat excepționali. Bravo lor, pentru că e mereu nevoie de două echipe care să creezi, cu adevărat, un fotbal de nivel Champions League. Sună aproape ridicol, dar e cât se poate de adevărat: Craiova a arătat că ȘTIE să joace la cel mai înalt nivel. Departe de a fi sfârșitul, acesta ar trebui să fie abia începutul!