Este clar: Lumea-i lume și Europa-i Europă. Editorial Marcel Pușcaș, despre fotbalul pentru bogați și săraci

În timp ce granzii mondiali ne-au chinuit, prin inițiativa lui Infantino, timp de 38 de zile și, mai ales, nopți, demonstrând că oferă mult circ planetei, în timp ce ea tinde să se cutremure de lipsuri, restricții, războaie, pandemii șamd., convenabile doar elitei, Europa demonstrează că lucrează. Mai degrabă, vorba lui Caramitru către Dinescu, din studioul TVR, în decembrie 1989: „Mircea, fă-te că lucrezi”, așa și UEFA, în dorința de a demonstra că face lucruri, trage la sorți. La Nyon, în Elveția. Pe cine interesează demersul, când atenția lumii este captivată de fotbaliștii adevărați, de Messi, Mbappe sau Yamal?

Când în America joacă Messi și Yamal, UEFA învârte bile în urnă

Pe care cetățeni europeni amatori de fotbal îi interesează întâmplările, mă rog, acțiunile întreprinse de Ceferin și camarila, când Franța, Anglia, Spania, Norvegia, Belgia, Portugalia, Elveția și chiar timpuriu eliminatele Germania și Olanda sunt fie în competiție, fie își ling rănile insucceselor?

Urna lui Ceferin și plevuștile fotbalului

Există, într-adevăr, o categorie periferică, cât de cât, care stă cu sufletul la gură în așteptarea învârtirii bilelor în urna lui Ceferin. Aceștia sunt reprezentanții periferiei fotbalului. Se aseamănă cu plevuștile care umplu apele stătătoare sau lin curgătoare ale Europei Centrale sau Estice. Au și cea mai mică valoare economică.

Dacă FIFA a reușit să ridice la plasă potentații lumii, Europa, prin UEFA, nu stă cu mâinile în șold. Lucrează și o face de ani buni, în conformitate cu principiile bruxelleze.

Europa e-mpărțită în două. Și la fotbal

Kazahstan și Israel sunt în Europa lui Ceferin. Pe când și Irak, Siria și Liban? A reușit să împartă, de ani buni, Europa în două. În bogați și săraci, în aderenți și integrați. Desigur, cu cei bogați și puternici în fruntea bucatelor. Tot ei. Ba, mai mult, a excedat politicii, ducând Europa fotbalistică la dimensiuni non-UE. Totul în, vezi Doamne, numele democrației și al rezilienței. Avem astfel membre ale UEFA țări precum Kazahstan, din Asia Centrală, și Israel, din Asia Mică, care n-au legătură nici geografică, nici politică cu noi, europenii. Irakul, Siria, Libanul, chiar Egiptul fiind mult mai aproape de spațiul european.

Mă mir că le-a scăpat, ca „integrare”, Insulele Capului Verde. Sub aparența acestui context, în aparență nobil, UEFA a reușit să separe fotbalul în Est și Vest, în bogați și săraci, în integrați și aderenți. După chipul și asemănarea reală a ceea ce se vrea a fi UE. Dovada cea mai clară este ritualul tragerilor la sorți. În timp ce Vestul își așteaptă liniștit intrarea târzie în competiții, Estul și Centrul Europei, plus țările Ducat, sunt băgate în urne.

Ghici cu cine vor juca în 2, 3 sau 4 tururi preliminare pentru a demonstra că pot fi integrate în fotbalul mare, în fotbalul adevărat? Până în acel moment, fotbalul prestat de cei din urne se pare că este neadevărat și cu mari probleme. Și dă-i, și luptă, și transmite, aranjează claritatea pixelilor, scrie, contrazice-te, stai cu sufletul la gură, analizează, umple studiourile șamd.

România, ca plevușca

Cum naiba să fi scăpat noi, românii, de acest statut, în acest context? Suntem plevușcă pentru UEFA. Cu toate astea, ne mândrim. Ne acceptăm rolul și statutul. Ieri s-au întâlnit la Nyon șmecherii fotbalului european. Ce s-au gândit ei să învârtă în urnă?

Deși nu s-au terminat meciurile din turul 2 preliminar pentru accederea în fazele ulterioare (nu le pot numi superioare), rezultatele finale nefiind cunoscute, au tras la sorți turul 3 ce va să urmeze. E ca și cum ai întreba în martie: „Ce faci de Revelion?”.

Decizia de a afla apriori adversarul pentru un alt tur poate bulversa plevuștile participante. E ca și cum ai pregăti, ca antrenor, meciul cu Dinamo, să zicem, din etapa viitoare și tu vorbești de cel cu Rapid, de peste două etape. În fotbal se spune că cel mai important meci este cel care urmează. Corect. Dă-l naibii pe cel de după acesta. Este timp și e un alt meci. Atenția cluburilor-plevușcă nu mai este 100% concentrată pe ce urmează imediat, ci și pe ce va să urmeze.

Graba tragerii la sorți

Aa, păi chiar dacă avem șanse cu ăștia, cu ceilalți ne curățăm, pot gândi antrenorii, jucătorii și suporterii. Justificat.

Norocul și ghinionul României

În cazul alor noștri, nu este sigur că U Cluj, CFR sau FCSB trec de Brann (Norvegia), Alashkert (Armenia) și Auda (Letonia), dar vorbim de viitorii adversari.

Pe lângă faptul că ne bucurăm sau ne întristăm de întâlnirea cu alte plevuști, suntem chiar mândri că evoluăm și reprezentăm țara și poporul în cea de-a 3-a categorie valorică europeană, botezată Conference League. Mică mândrie, mică miză, mare efort.

Dacă și cu parcă

Și acum analizăm pe principiul: „Dacă baba ar fi avut roți, ar fi fost tramvai”. Dacă FCSB, având cel mai facil adversar plevușcă din Letonia, botezat Auda, se califică în alt tur/baraj, va juca cu câștigătoarea dintre NK Aluminij (Slovenia) și Dinamo City (wow!), din Albania. Cele două clujene o au cu ceva mai grea, dar calificările nu sunt imposibile.

Ce meciuri frumoase pot rezulta! Ceferin, preșul de la UEFA, este în concediu până în septembrie și nu poate urmări această fază a barajelor. Nu că l-ar interesa.

FCSB, cea mai norocoasă? Lumea fecesebistă și câțiva români răsuflă ușurați de norocul avut de foștii steliști. Putea fi rău de tot. Ai lui Gigi, și Baciu, și Stoica, și Argăseală puteau să nimerească rău, rău, cu alde pierzătoarele dintre St. Gallen (Elveția) și Pafos (Cipru) sau Qarabag (Azerbaidjan) și ȚSKA Sofia (Bulgaria).

La omul sărac, nici boii nu trag!

Norocul și-l mai face și omul. La omul sărac, nici boii nu trag, se zice. Nu știu cât de săraci sau bogați sunt slovenii și albanezii, posibili viitori adversari. Știu doar că Slovenia ne-a stopat de la un Mondial în 2002 și că albanezii ne-au învins la Campionatul European din 2016.

Așa-zisul noroc al FCSB nu este chiar noroc. În această fază a învârtirii bilelor la Nyon, au fost capi de serie. Normal, după evoluțiile multe și, uneori, bune din cupele europene. La felul în care arată fotbalul nostru, și de club, și de reprezentativă, putem spune că doar el, norocul, ne poate salva. Ghinionul, pentru echipele noastre, ar fi să nu depășească echipe ca Brann, Alashkert și Auda.

Ce contează? Ceferin și UEFA să trăiască și să ne conducă!

Dumnezeu ne poate ajuta, dar nu-i putem cere să ne bage și-n traistă.