Nadia Comăneci, interviu despre momentul Montreal: „Nu înțelegeam ce se întâmplă, importanța acelei note!”

Au trecut 50 de ani de la prima notă de 10 din istoria gimnasticii, la Jocurile Olimpice. Nadia Comăneci a vorbit în 2021, pe larg, într-un interviu FANATIK, despre acel moment, spunând că nu a realizat importanța notei decât mai târziu, ea fiind foarte concentrată pe următoarele aparate. Nici măcar celebrul „1,00”, afișat de aparate, nu i-a distras atenția. Ce au însemnat Jocurile Olimpice pentru Nadia Comăneci și ce sfat le dă tinerilor, în interviul care urmează.

Doamna Nadia, puteți să ne spuneți ce înseamnă pentru dumneavoastră Jocurile Olimpice?

– Jocurile Olimpice reprezintă pentru orice sportiv testul suprem, cea mai râvnită medalie. Fiecare sportiv muncește din greu pentru a ajunge la Olimpiadă și visează la un loc pe podium. Și pentru mine, Jocurile Olimpice au reprezentat cel mai mare vis.

„Tabela nu era pregătită pentru o notă de 10, dar eu eram concentrată pe următorul aparat”

Primul „10” din istoria gimnasticii pe care l-ați reușit la Montreal a rămas în istorie. Când ați realizat cât de importante au fost acele performanțe cu adevărat?

– Îmi amintesc că în acel moment tot ce îmi doream era să îmi fac exercițiul cât mai bine, fără greșeală, ca și la antrenamente. În clipele în care se afișa prima notă de 1.00, cum arăta tabela care nu era pregătită pentru o notă de 10, eu eram concentrată pe următorul aparat… Atunci nu am înțeles exact ce se întâmplă, importanța acelei note. Abia mai târziu, după ce am revenit în țară, am realizat că rezultatele obținute erau mai mult decât niște rezultate bune. Și în timp am înțeles și unicitatea momentului și reperul istoric pe care l-am atins prin multă muncă.

Sunteți cea mai medaliată sportivă a României din istoria Jocurilor Olimpice. Ce sentimente aveți când vă gândiți la acest lucru?

– Este adevărat că am făcut istorie la o vârstă foarte fragedă, rezultatele mele rămânând în memoria publicului, dar cred că sunt mulți sportivi români merituoși care au făcut ca România să fie cunoscută și respectată. Sunt mândră de toate medaliile pe care le-am obținut în competițiile de gimnastică. Fiecare a însemnat recunoașterea unei pregătiri intense și depășirea propriilor limite. Medaliile olimpice au, într-adevăr, un loc aparte în palmaresul oricărui sportiv. Sunt dovada că drumul ales a fost cel corect și că a meritat fiecare sacrificiu făcut. Ceea ce simte un sportiv atunci când urcă pe podiumul olimpic și primește o medalie olimpică este atât de intens încât nu poate fi descris în cuvinte. E o fericire, amestecată cu mândrie și satisfacție, greu de explicat. Și îmi doresc ca sportivii noștri tineri să ajungă să trăiască o astfel de experiență unică.

„Mă consider o persoană norocoasă și fericită”

Aveți o mulțime de succese în carieră. Puteți să ne spuneți care a fost cel mai fericit moment?

– Am avut parte de multe momente frumoase de-a lungul carierei. Gimnastica a fost și rămâne viața mea. Bineînțeles că momentele trăite la Olimpiada de la Montreal sunt unice. Mă consider însă o persoană norocoasă și fericită tocmai pentru că sunt și acum aproape de gimnastică. Am o familie de sportivi, soțul meu Bart este și el fost mare campion de gimnastică.

Și fiul meu Dylan se antrenează foarte des în sala de gimnastică. Dar mai ales am continuat să susțin gimnastica și tinerii gimnaști de pretutindeni, dar mai ales din țara mea, România. Cred că este foarte important să dai mai departe din ceea ce ai învățat și să îi susții pe cei care luptă pentru performanță și perfecțiune. Iar când sunt martora unor momente mari din gimnastică, așa cum a fost și revenirea Larisei Iordache sau rezultatele Anei Maria Bărbosu, sunt foarte fericită.

„Cariera mea? A fost dominată de pasiune, construită prin multă muncă și consolidată cu dăruire completă”

Pe de altă parte, o gimnastă trece printr-o mulțime de provocări. Cum ați depășit obstacolele din carieră?

– De mică am fost educată că înveți din greșeli și că nu este important câte greșeli sau obstacole întâmpini, ci de câte ori reușești să treci peste ele, să mergi mai departe, să îți urmezi țelul. Sunt o fire foarte ambițioasă și atunci când îmi propun să fac ceva nu mă gândesc neapărat la ce greutăți aș putea întâmpina, ci mai ales la obiectivele pe care mi le-am propus și depun toate eforturile pentru a ajunge acolo. Cred că prin muncă și determinare poți depăși orice obstacol. Sportul te învață să te ridici după fiecare căzătură, să nu renunți la primul obstacol, să găsești mereu în tine energia și puterea de care ai nevoie pentru a-ți dovedi ție și celorlalți că poți reuși.

Cariera dumneavoastră în gimnastică a fost caracterizată de tot mapamondul, cele mai mari publicații și cei mai mari jurnaliști sportivi. Dumneavoastră cum ați caracteriza-o?

– Cariera unui sportiv este rezultatul muncii sportivului respectiv. Iar pentru un sportiv de performanță este mai important să își atingă obiectivele, să se autodepășească. Eu m-am bucurat de fiecare moment petrecut în sala de gimnastică și fiecare exercițiu prezentat corect într-o competiție. Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte cariera mea, aș spune că a fost una dominată de pasiune, construită prin multă muncă și consolidată cu dăruire completă.

Sfat de aur pentru tineri: „Odată înhămat la căruță, fiecare să își asume total drumul ales”

Ați crescut în regimul comunist din România, apoi ați ajuns în „țara tuturor posibilităților” și aveți o experiență de viață impresionantă. Dacă ar să le dați un sfat tinerilor din ziua de azi care ar fi acela?

– Indiferent de țară sau de domeniu de activitate, m-aș bucura ca fiecare să își aleagă drumul din pasiune și, odată înhămat la căruță, cum spune o expresie românească, să își asume total drumul ales, să nu se dea în lături de la muncă și să fie mereu deschis să învețe lucruri noi, să se autodepășească. Viitorul, cariera și palmaresul lor depind doar de ei înșiși!

„Este foarte important să avem vise. Nu mi-a spus nimeni să merg la Jocurile Olimpice, să scriu istorie. Eu îmi doream să merg și să iau o medalie, dacă se poate… să fie de aur. Atât mi-am dorit. A fost puțin mai mult. 1,00 arăta tabela, nu era pregătită. Pot să spun că am apărut înaintea AI-ului (nr. Inteligenței Artificiale). La vârsta de 14 ani am reușit să fac acest lucru. Pe lângă sport mă interesa și matematica. Numărul meu de competiție a fost 73, ca să vezi că nu e chiar o coincidență. Am reușit să iau 7 note de 10, 3 medalii de aur. 7+3 egal 10. 7 înmulțit cu 3 înseamnă 21, care a fost numărul ediției olimpice de la Montreal” – Nadia Comăneci, despre performanța de la Montreal

• 9 medalii olimpice are Nadia Comăneci
• 64 de ani are Nadia Comăneci