Povestea emoţionantă a Mariei Antonescu, handbalista de la CSM Bucureşti crescută la casa de copii: „Nu mi-am cunoscut părinţii naturali!”
Maria Rozalia Antonescu a fost una dintre cele mai bune marcatoare ale lui CSM București în finala Youth Club Trophy, împotriva celor de la Debrecen. Una dintre tinerele speranțe ale handbalului românesc a izbucnit în lacrimi imediat după înfrângerea de duminică, însă în cele din urmă s-a arătat mulțumită de performanța reușită de ea, alături de coechipierele sale. Puțini știu însă povestea de viață impresionantă a tinerei handbaliste, care nu și-a cunoscut niciodată părinții și a venit la vârsta de 7 ani de la Arad la București cu un singur vis.
Maria Antonescu a fost una dintre cele mai bune jucătoare ale CSM-ului în finala cu Debrecen, în ciuda înălțimii de 1,57 metri
Maria Rozalia Antonescu evoluează pe postul de extremă la echipa de junioare a celor de la CSM București și este una dintre marcatoarele principale ale echipei. Deși măsoară doar 1,57 metri, iar în momentul în care s-a apucat de handbal avea 1,18 metri, tânăra sportivă nu crede că acest lucru reprezintă un impediment și speră ca în următorii cinci ani să joace în echipa mare a „tigroaicelor” și să fie o piesă importantă în naționala României:
„Când m-au văzut așa mică, probabil că s-au gândit că nici de extremă nu sunt bună, dar le-am demonstrat tuturor că nu contează înălțimea. Am foarte, foarte multe procedee de aruncare, m-a învățat antrenorul meu, Alexandru Moise, și îi mulțumesc pentru asta. Sunt foarte rapidă, sunt foarte motrică și mă dăruiesc foarte mult”, a spus Maria Antonescu, despre principalele ei calități.
Poveste impresionantă de viață a tinerei sportive. Maria Rozalia Antonescu nu și-a cunoscut niciodată părinții naturali
Maria Rozalia Antonescu a început handbalul la CSM București la o vârstă foarte fragedă, ea nefiind bucureșteancă. Tânăra sportivă este originară din Arad, acolo unde a fost crescută la o casă de copii până la vârsta de 7 ani, întrucât nu și-a cunoscut niciodată părinții naturali. Ea a fost adoptată și a mers alături de părinții adoptivi la București. La meciul de duminică, Maria a fost susținută de părinții ei adoptivi, dar și de asistenții maternali care au avut grijă de ea la casa de copii din Arad.
Maria Antonescu a povestit că s-a îndrăgostit de handbal încă dinainte să se mute la București, iar faptul că are șansa să evolueze la un club precum CSM București ar putea fi decisiv în ceea ce privește cariera ei de sportivă: „Verișoara mea, la Arad, făcea handbal și ea. Când a venit să mă viziteze, mi-a adus o minge de handbal și m-am îndrăgostit din prima. Atunci am zis că ăsta este sportul pe care trebuie să-l fac. Nu i-am cunoscut niciodată pe părinții mei naturali. Astăzi la meci au fost părinții mei adoptivi, nașii mei… oamenii care m-au crescut la Arad, asistenții maternali. De la maternitate, am fost luată de o casă de copii, iar de acolo am fost adoptată la vârsta de 7 ani”, a mai povestit Maria.
Maria Antonescu, mulțumită de rezultatele obținute atât de echipa sa, cât și de echipa mare
Chiar dacă și-ar fi dorit ca atât echipa sa, cât și echipa de senioare a lui CSM București să câștige aurul, Maria Antonescu se mulțumește și cu faptul că a obținut medalia de argint, în timp ce echipa mare a câștigat bronzul, după ce a învins-o pe Brest în finala mică.
Tânăra sportivă are și un idol de la echipa mare. Este vorba despre Emma Friis, jucătoare daneză ce evoluează pe aceeași poziție și are o înălțime aproximativ egală cu ea, de 1,60 metri: „Sunt foarte mândră de mine și de echipa mea. Mă bucur că am reușit să ajungem la nivelul ăsta și sunt foarte mândră de ele, chiar dacă nu am reușit să luăm medalia de aur. Sunt zile și zile. Au fost mai bune decât noi, nu e nimic de zis, decât că se putea. Am fost foarte, foarte unite și nu am lăsat pe nimeni să ne doboare. Ne-am distrat, am venit aici până la urmă să zâmbim, să jucăm, să ne bucurăm de handbal, nu a fost neapărat să câștigăm. Am venit să ne bucurăm. Pentru mine, această medalie de argint reprezintă emoție, multă muncă, dăruire și echipă. Noi voiam să câștige foarte mult (n.r. – echipa senioarelor), n-a fost să fie nici pentru ele”, a mai spus Maria Rozalia Antonescu.