„După 42 de ani, Știința noastră are iarăși 7 fotbaliști la naționala României!”. Marius Mitran scrie despre dimensiunea națională a Universității Craiova

Universitatea Craiova a avut, în aceste zile, la echipa națională a României, șapte fotbaliști. Selecționerul Gică Hagi a hotărât că Vladimir Screciu, Adrian Rus, Nicușor Bancu, David Matei, Tudor Băluță, Alexandru Cicâldău și Ștefan Baiaram merită onoarea de a juca pentru tricolor. Dar și italianul Andrea Maldera, selecționerul Ucrainei, a considerat că Oleksandr Romanchuk trebuie să facă parte din reprezentativa țării sale, iar recent campionul României a și debutat pentru țara sa, titular chiar în meciul cu Polonia, în ziua de 31 mai.

Marius Mitran, încântat de demonstrația de forță a Universității Craiova! Campioana pune nu mai puțin de șapte jucători la dispoziția lui Gheorghe Hagi

Argentinianul Fernando Batista, selecționer și el, al echipei naționale a statului Costa Rica, a trimis și el, acum câteva zile, o convocare la Craiova, pe numele lui Carlos Mora, aripa dreaptă a Științei. Nu în ultimul rând, francezul Willy Sagnol, antrenorul Georgiei, a făcut același lucru, pentru mijlocașul Universității, Anzor Mekvabishvili. De altfel, pe Anzor l-am și văzut jucând în ultima parte a meciului cu România, de la Tbilisi, chiar împotriva lui Cic, Băluță, Screciu ori David Matei.

Evident, linia (alb) albastră a tuturor acestor convocări este dată de evoluția campioanei României în acest sezon, o demonstrație de succes a unui proiect care a reușit să genereze la Universitatea de fotbal din Craiova nu doar performanță, ci și o legătură peste ani, poate prea mulți, cu un ADN care făcea din oraș capitala fotbalului nostru.

Marius Mitran, arc peste timp. De la Craiova Maxima, la campioana României din 2026: „Cândva, dar și acum”

Știința Craiova este, cum spune scriitorul Florin Jianu, “cea mai frumoasă poveste de iubire dintre oameni și fotbal”, iar faptul că povestea e veche conține dovada că e și nemuritoare. Sigur, aș putea să pun mâna pe telefon și să-l sun pe inegalabilul Liviu Manolache să mă ajute să-mi confirm teoria, dar nu o fac, pentru că fotbalul se așază, uneori, într-un peisaj care încadrează altfel cifrele.

Iar cifrele mele se opresc, mergând înapoi în timp, undeva la Turneul final al Campionatului European din 1984, când cel mai tânăr selecționer al competiției de atunci, pe numele său Mircea Lucescu, a plecat către Paris cu nu mai puțin de 7 fotbaliști craioveni. Iată-i: Silviu Lung, Nicolae Negrilă, Costică Ștefănescu, Nicolae Ungureanu, Mircea Irimescu, Aurel Țicleanu, Rodion Cămătaru. Șapte!

Și toți au și jucat la Euro, acum 42 de ani. Dacă mai amintim că liderul acelei echipe era Ilie Balaci, grav accidentat în februarie 1984 și ratând astfel turneul, că Ion “Gheorghiță” Geolgău, care marcase, în 30 noiembrie 1983, golul calificării, în acel izbăvitor 1-1 cu Cehoslovacia, la Bratislava, a fost oprit și el de o accidentare să facă parte din lot, iar Sorin Cârțu jucase în victoria epică din 16 aprilie 1983, de la București, împotriva campioanei mondiale, Italia, am spus totul despre forța Craiovei Maxima, încă Maxima…

Marius Mitran: „Știința noastră are în 2026 10 fotbaliști la loturi, 10 (zece!), o cifră pe care o visam în mediul academic și nu doar acolo”

Cei șapte ai României, plus cei trei reprezentând Ucraina, Georgia și Costa Rica. Un salt care ține de excelență, fie și numai pentru faptul că în anii calificării la Euro ‘84 pe selecția lor era semnat un tânăr domn, Mircea Lucescu, iar astăzi actul convocării, pentru România, este iscălit de celălalt uriaș pilon al rezistenței fotbalului românesc, Gică Hagi!

De la Zeul Ion Oblemenco, absolut niciun minut la echipa națională pentru cvadruplul golgheter al țării (!), Știința noastră a mers pe drumul ei, nu al revanșei în fața unui destin care își întorsese fața de la ea, ci mai ales către unul în care, și acum, în 2026, și atunci, în 1984, valoarea individuală excepțională să determine exponențial grupul pentru a se exprima național și…internațional! Ceea ce era de demonstrat nu neapărat în timp, ci în esența locului.

Pentru că și atunci, și acum, Craiova s-a echivalat singură în ecuația care a fixat-o drept capitală a fotbalului  românesc. Uneori, nu întotdeauna. Însă niciodată întâmplător! Până și cei veniți de departe au căpătat acolo inelul de logodnă cu legenda, pe pașaportul lor internațional. Ceea ce spune încă și mai mult despre esența spațiului craiovean.