Mitică Dragomir a jucat 5 ani fotbal la Universitatea Craiova: “Am fost coleg de vestiar cu Deselnicu şi Oblemenco până la 23 ani!”

Universitatea Craiova este noua campioană a României. Aşteptarea a fost lungă pentru olteni, care au câştigat un nou titlu după o pauză de 35 de ani. După 5-0 cu U Cluj, oltenii au declanşat fiesta încă de pe gazon, iar apoi au sărbătorit până la primele ore ale dimineţii, cu lăutari şi grătare.

Mitică Dragomir a jucat 5 ani fotbal la Universitatea Craiova: „M-au promovat la echipa mare”

În cadrul emisiunii „Profeţiile lui Mitică”, Dumitru Dragomir a dezvăluit că a jucat la Universitatea Craiova timp de cinci ani de zile. Ba mai mult, pentru un sezon a făcut parte din lotul echipei de seniori a oltenilor, înainte să ia decizia de a pleca de la echipă:

„Am fost fotbalist legitimat la Universitatea Craiova. Chiar dacă am fost fotbalist de duzină, am fost acolo. Fii atent, de la juniori am fost promovat la tineret, am luat Campionatul Naţional de Tineret cu Universitatea Craiova. Pe atunci era Steaua, cu Iordănescu. Eu am fost titular meci de meci. M-au promovat la echipa mare, am stat un an de zile, mai mult rezerva lui Deliu. 

Cum am orgoliul meu de mic, am plecat de la Craiova. Norocul vieţii mele era plecarea de la Universitatea Craiova. Nu eram de talia ăstora. Am fost la juniori cu Deselnicu, cu Oblemenco… Am fost de la juniori până la 23 de ani. Vreo cinci ani am fost acolo. Au fost drăguţi cu mine. Mi-au luat apartament pe Severinului, faci 5 minute până în centru. 

Norocul vieţii mele a fost că mi-a dat Dumnezeu minte. Când am plecat de la Craiova am mers la Râmnicu Vâlcea. Mi-au dat 25.000 de lei primă de instalare, o jumătate de Dacie. Am primit casă mobilată, post lui nevastă-mea în învăţământ şi mi-a dat şef de lot la epurare chimică. Jucam fundaş stânga. Şi fugeam ca nebunul, nu ştiam nimic cu mingea”, a povestit Dragomir.

Cum a ajuns să câştige Cupa României cu o echipă de liga secundă: „Am adus şapte fotbalişti!”

Fostul şef al Ligii Profesioniste de Fotbal a povestit cum a ajuns la Râmnicu Vâlcea şi cum s-a lăsat de fotbal, după o ruptură de ligamente la genunchi. Devenit conducător, a pus umărul la câştigarea Cupei României cu o echipă de ligă secundă, Chimia Râmnicu Vâlcea, după ce a eliminat pe parcurs FC Argeş, la care juca Nicolae Dobrin:

„Nu aveam abecedarul. La mine la Bălceşti cine să facă? Iar la Făgăraş am stat puţin. Pe calităţi am fost promovat la prima echipă. Dar dacă mă întâlneam cu mingea, îmi spuneau „pardon”. Aveam 20 de ani când mi-a dat Craiova apartament. La Vâlcea mi-am rupt ligamentele la genunchi. Jucasem vreo patru ani acolo, cu rezultate bune. Şi când mi-am rupt piciorul mă duceam în ghips pe şantier.

Aveam 120 de muncitori sub mine. Am învăţat cum se fac banii în construcţii. M-am gândit că nu e de mine şantierul, că trebuie să munceşti de dimineaţa până noaptea. A venit în control primul secretar şi m-a văzut în ghips şi au zis că de oameni de ăştia au nevoie. A căutat director la OJT Vâlcea, ieşise la pensie cel care a fost. Am stat şi m-am gândit. Dar nu erau salarii prea mari. 

Dar am aflat că nea Matei care era secretarul Asociaţiei Sportive la Chimia Râmnicu Vâlcea, nu îi prea plăcea. M-am dus la ei şi l-am întrebat dacă nu vrea director la OJT: „Dă-mi mie postul ăsta şi eu te pun director la OJT”. M-am dus la primul secretar şi i-am spus că voi reuşi în fotbal. I-am spus să îl pună pe nea Matei director şi pe mine secretarul asociaţiei. Nu ştiam nimic.

M-am dus acolo şi le-am spus că fotbal fără bani nu se poate face. Am zis că fac rost de bani ca să facem echipă pe care să o promovăm în Divizia A: „Băi, Mitică, e greu fotbalul!”. Am plecat la Bucureşti, am adus 7 fotbalişti, am dat afară 11 pe care îi aveam şi în anul următor am câştigat Cupa României cu o echipă de Divizia B. Am bătut FC Argeş, care îl avea pe Dobrin în echipă. 

Anul următor am promovat în prima divizie. Şi am spus că asta îmi place. Dar ca să pricep bine lucrurile m-am dus să fac Şcoala de Arbitri cu Crăciunescu. Nu era de mine. M-am dus şi am făcut Şcoala de Antrenori, trei ani, ca să învăţ meserie, cu toate categoriile. Eu câştigam bine din construcţii, probabil eram suti-milionar acum. Dar nu am fost lacom. Am avut 30 de ani de procese în care n-am avut vreo vină”, a povestit Dumitru Dragomir.