Marius Mitran scrie cu penița alb-albastră pe sufletul oltenilor: „Lacrimi și sfinți, la Sibiu! Craiova e Regina Cupei! Eventul e Visul!

Asediul frumosului oraș de munte a venit, miercuri, din două direcții, și așa a fost și finala Cupei României pe care Sibiul a găzduit-o. Nord contra Sud, Forță contra Pragmatism, Atac și Contraatac, Albastru contra Negru, Cer împotriva Pământului. Lumea, oricum împărțită în două în acest sezon, între cele două Universități, din Craiova și Cluj, era, la ora finalei, încă și mai mult separată. Orgoliile, ambițiile și așteptările erau însă, de ambele părți, la cele mai înalte cote.

Marius Mitran scrie prima parte a cronicii mult aşteptatului event al Universităţii Craiova

Rămânea astfel, exclusiv în caietul de sarcini al lui Coelho, precum și în cel al lui Bergodi, să calmeze toate stările de spirit, să disciplineze traseele și să-și pună în valoare armele tactice și chiar mai mult decât atât. Oricum, ambele Universități sunt echipe de autor(i), ceea ce se vede încă de la primele secvențe ale finalei, când tensiunea acută face loc emoțiilor, iar emoțiile se convertesc în intensitatea firească a unui meci de totul sau nimic. Doar că, după această finală, va urma duminică o a doua, încă și mai importantă, și mai grea și mai în brațele lui Dumnezeu. Dar ce meci de fotbal nu are alături “lacrimi și sfinți”, că tot suntem la doi pași de Rășinari. Bine însă că Emil Cioran nu iubea fotbalul, pentru că această finală l-ar fi făcut, cu siguranță, să mai scrie ceva.

Clujenii încep cu Gertmonas – Mikanovic, Cristea, Coubiș, Chipciu – Drammeh, Bic, Nistor – Macalou, Lukic, El Sawy, iar oltenii cu Popescu + Romanchuk, Stevanovic, Screciu – Mora, Cicâldău, Băluță, Bancu – Băsceanu, Etim, Baiaram. Semn că tot ce se poate, se va putea! Nimeni nu menajează pentru cealaltă finală, cea de duminică. Surprinde doar, poate, prezența din primul minut, și a lui Băsceanu, și a lui Baiaram, la Craiova. Așadar, fără Nsimba, fără Assad, pentru că absența lui Anzor Mekvabishvili era, într-un fel, previzibilă, din cauza accidentării din ultima etapă.

Etim fură o minge, scapă spre poartă, dar Coubiș îi dovedește lui Hagi, aflat la “oficială” că merită naționala și blochează (4). Peste patru minute, Băsceanu croșetează pe dreapta și centrează, dar “capul” lui Baiaram e alături. Craiova e mai vie, controlează, desface mereu jocul pe flancuri, unde Bancu și Mora urcă neîncetat, dar contrele clujenilor sunt rapide și mai tăioase decât lama de cuțit.

Golul lui Macalou, anulat pentru offside, care a dat semnul bucuriei olteneşti de la Sibiu

Macalou trage pește la o dezechilibrare a lui Screciu (9), iar, după două minute, El Sawy îl driblează pe Mora spectaculos, însă aripa dreaptă a Științei revine riscant. Nu e penalty, dar adrenalina e la maxim! Se joacă dens, se joacă fix ca între cele mai bune echipe ale României!
Cicâldău vede un galben prea ușor acordat de Marian Barbu (17), pentru o presupusă simulare, dar Craiova e tot mai aproape de poarta lui Gertmonas. Va marca? Nu, pentru că golul vine în poarta lui Popescu, în minutul 26, dar Macalou pleacă din poziție de ofsaid și clujenii se bucură prea puțin (20). Semnalizarea e corectă și promptă!

Cicâldău trece cu stil de Drammeh, dar trage și el puțin pe lângă vinclu (38). Repriza se încheie cu “galbenul” încasat de Mikanovic (42), fault dur la Baiaram, dar și cu senzația că remiza e echitabilă, deși Craiova a arătat mai puternică, plătind însă prețul ratărilor.

Cât au contat schimbările: Coelho vs Bergodi

La reluare, Bergodi “joacă” tot în spatele avansaților Bancu și Mora, însă Romanchuk și Screciu strâng bine, inclusiv pe golgheterul țării, Lukic, fără realizări. Totuși, “alb-negrii” încep mai bine, iar după cinci minute, Macalou trage periculos pe lângă stâlpul Di stânga lui Popescu. Simte Craiova apăsarea meciului de peste patru zile? Deja? Coelho sesizează că e ceva în neregulă, și în minutul 57 schimbă primul! Două mutări: Anzor îi ia locul lui Cicâldău, iar Assad lui Etim. Pasul în spate trebuie să dispară, nu-i așa? Bergodi e mulțumit, mai așteaptă. Nu prea mult, și în trei minute îl trimite pe Trică în locul lui El Sawy, dar, surpriză, și pe Capradossi în locul lui Macalou!!

Un fundaș în locul unui atacant, e o mișcare necaracteristică jocului, nu neapărat lui Bergodi. Gândul tot la ziua de 17 mai, oare? Deși tot clujenii sunt mai insistenți, chiar și așa… Matei în locul lui Băsceanu, lovit, și Teles în cel al lui Băluță, din minutul 68. Și Craiova pare că reechilibrează totul! Assad trage și Gertmonas prinde cu efort (69), dar ziua marelui și unicului Ion Oblemenco are nevoie de mai multă forță!

Încet-încet, jocul scade precum apa în vasele comunicante. Și colo, și dincolo! Oboseală? Prudență? Și una și cealaltă? Anzor îl încearcă și el pe Gertmonas, e limpede că Știința e iar la pupitru, iar Bergodi îl trimite pe Stanojev (80) pentru un suflu ofensiv, mai ales că înlocuitul, accidentat, e abia intratul Capradossi.

Dar ofensiva a dispărut din dicționarul  clujenilor. Au un suflu parcă mai bun. Care nu se simte, Craiova e mai decisă în ce joacă. Din nou schimbări: Iese Baiaram, intră Crețu, iese Nistor, intră Mendy, plus Codrea în locul lui Drammeh (84). Avem, deja, alte echipe, dar nu și alt joc, pentru că tot Craiova insistă, vrea, încearcă, avansează! Se văd prelungirile!

Se simte teama clujenilor! Crețu aruncă și el o “rachetă”, alături (87), semn că oltenii nu mai au răbdare… Ardelenii forțează în atac, dar nimic nu se mai întâmplă. Poate doar incursiunea lui Bancu, inepuizabil. Corner. Zero rezultat. Zero la zero. Însă nu e nimic neașteptat. Echilibru. Temere. Șah. Șah, clar. Doar mat-ul se amână.

Prelungirile în finala Cupei României şi frica de care nu scapi

Prelungiri! De ce ți-e frică nu scapi, nu-i așa? Cine avea nevoie de așa ceva? Turnirul continuă. Adevarul trebuie spus până la capăt, dar unde e capătul? Măcar al puterilor. Clujenii sunt clar mai incisivi, și lovitura de cap a lui Mendy (99), e cea mai mare ocazie a lor. Cu adevărat mare! Assad trimite și el o “torpilă” după un minut, Gertmonas scoate! Ufff! Totul sau nimic! Totul! Toți vor tot!

Se încaieră în careul clujenilor, dar și la bănci! Teles și Bic sunt avertizați. E minutul 105. Meciul e, din nou, aprins! Pauză. Pe vremuri, la polivalentă, se striga: “Eliberați ringul! Uuuultima repriză!” Craiova a avut 70 la sută posesia în primele 45, a coborât acum la 63 la sută! Urmează ultimele 15 minute…

Crampe, grimase, dureri, nervi. Până la capăt? Da, până la capăt! În lumina reflectoarelor, frumosul trofeu al Cupei României nu înclină în nicio parte. Încă. Există măcar un singur om care să nu se grăbească la penalty-uri? Stanojev sigur nu, pentru că demarează ca un sprinter în spatele lui Bancu, centrează pe jod, dar Mendy nu ajunge pentru a împinge în plasă o minge cât o Cupă! (109). Iese Bancu, intră imediat Florin Ștefan (112). Nu înainte ca șutul lui Crețu s@ provoace emoții de penalty, dar nu e cazul…

Duminică, 17 mai, ora astrală a Craiovei

Mendy vede și el “galben” și e…gata. Lovituri de departajare a destinului. Assad, Mora, Teles, Romanchuk, Anzor și Crețu transformă tot, Popescu, “the Penalty King” o apă pe ultima, ultima, ultimissiamaaaa! 6-5 pentru Craiova și Cupa merge IAR în Bănie! Au câștigat cei mai buni, cei mai tari, cei mai curajoși și, poate, și cei mai norocoși!

Dar cu Popică acolo, între buturi, Destinul știe că nu poate trăda Craiova! Niciodată! Acolo e Sfântul Popescu. Și atât! Cine uită nu merită! Urmează însă FINALA CEA MARE! Duminică, 17 mai, în VULCAN! E ora astrală a Craiovei !