Marcel Pușcaș demască „formele fără fond” promovate fără scrupule de șefii FRF: „Ei se mândresc și fotbalul românesc a devenit  din ce în ce mai umilit!”

Poate că n-aș fi Gică Contra dacă n-aș cunoaște maniera de-a acționa a celor din Federația Română de Fotbal. În urmă cu vreo 10 ani m-au marcat și m-au frapat următoarele vorbe ale tânărului pe atunci secretar general al instituției, Radu Vișan: „Domnul Pușcaș, să știți că pentru electorat trebuie să oferim iluzii. De fapt goana după voturi și păstrarea pozițiilor începe imediat după ce ai fost ales”.

Marcel Pușcaș critică formele fără fond promovate de conducerea FRF

Individul era cu mai bine de 20 de ani mai tânăr decât mine, nu jucase fotbal și n-a condus nimic în viața lui. La fel ca șeful său, Răzvan Burleanu. Măi, da prost sunt eu că aș dori să schimb din temelii și radical fotbalul ăsta, mă gândisem la auzul acestor „principii” ale actului de conducere bazat pe vot. Și el și șeful lui au terminat școli politice. Nimic altceva.

Din păcate pentru acceptarea unanimă a unor astfel de forme de conducere, fotbalul românesc își merită soarta. Toți votanții s-au conformat acceptându-le fără crâcnire iluziile servite și inepțiile în multe rânduri. Îi auzeam deseori, colindând țara, că Burleanu îi bagă în seamă și de aceea ridică două mâini și nu doar una la alegerile federale.

După ce mai marii au oferit în ultimii 12 ani de mandat soluții și acțiuni menite mai degrabă să genereze un uriaș declin al fotbalului, vezi clasamentele FIFA și UEFA, în ultima săptămână au mai împroșcat forma fără fond peste sărăcia și neputința în care ne zbatem cu acest îndrăgit sport.

Cartonașul negru, prima formă fără fond promovată de forul condus de Răzvan Burleanu

S-a trecut astfel la inventarea cartonașului negru, o premieră mondială care are ca scop, vezi Doamne!, protejarea climatului sportiv în fotbalul juvenil. Mai exact, meciurile copiilor vor fi oprite din cauza atitudinii părinților în timpul desfășurării lor. Se prea știe că aceștia în multe cazuri vociferează, înjură și chiar recurg la corecții fizice la asemenea evenimente.

Măsura propusă și iată, implementată, a făcut înconjurul planetei fotbalistice, iar FRF-ul se umflă în pene de mândrie când de fapt soluția este ridicolă. Adevărul este că arbitrii aveau și în cartonașul cel normal, roșu la culoare, și un semn din mâini posibilitatea să obțină rezultatul final și anume de-a opri partida.

Nu trebuia schimbată sau inventată o anume culoare pentru o măsură radicală de luat. Ce nu spune Federația este de ce se ajunge aici? De ce nervii anumitor părinți generează atitudinea și reacțiile uneori violente?

Falsele Academii de Fotbal bișnițăresc sportul

Federația nu pomenește nimic de slaba infrastructură, de falsa denumire pompoasă ACADEMIE DE FOTBAL, dată unora care bișnițăresc sportul și care constă în închirierea unui teren de dimensiuni 40/20, achiziționarea câtorva mingi, activarea unor antrenori care fie n-au jucat never-ever și care ceartă copiii non-stop. Pe lângă aceste practici care doar progres pentru copii nu pot genera, mai cer și bani, și nu puțini, de la părinți. Se numește taxă. În cele mai multe situații plata acestora nu este însoțită și de tăierea unei chitanțe. Părinții plătesc, în afară de aceasta, absolut tot, de la competiții, echipament la deplasări și cantonamente.

Toată acumularea eforturilor financiare și speranțele ca odraslele să ajungă vreodată Mbappe sau Yamal se năruiesc și se revarsă în timpul meciurilor, când fie nu se constată niciun progres, fie joacă alți copii ai căror părinți cotizează mai mult. Deja în micile tribune se instalează frustrarea. Dacă adaug și calitatea arbitrajelor, reacțiile sunt iminente.

Federația a ales măsura formei fără fond. Fondul este slaba calitate a instruirii, apariția ca ciupercile după ploaie și autorizarea unor astfel de cluburi, slaba capacitate de instruire a antrenorilor, infrastructura reală a cluburilor și numai după ce  acestea ar fi rezolvate putem discuta despre succesul schimbării culorii unui cartonaș, chiar dacă ideea este unicat și ridicolă. În acest caz, FRF nu s-a dezmințit în a creea iluzii. Știe forte bine că multe școli de fotbal, înseamnă multe voturi.

Răzvan Burleanu  a înființat DNA-ul fotbalului, dar se contrazice

A doua decizie recent luată, tot ca formă fără fond, este cea a înființării DNA-ului FRF, o măsură din nou populistă care se dorește a fi intransigentă, cu toleranță zero față de meciurile trucate, pariurile sportive și influențele de toate felurile asupra actului de arbitraj. Wow!, veți exclama.

După 12 ani, Răzvan Burleanu s-a săturat de corupție, de cumetrii și influențe în ale arbitrajului românesc. Parcă mai deunăzi lăuda această breaslă spunând, citez: „Din 2014 până în prezent, arbitrajul românesc s-a schimbat foarte mult. Atât timp cât am reușit să eradicăm corupția din arbitrajul românesc, da, sunt foarte mulțumit. Cred că  nu arbitrajul este în momentul de față problema cea mai mare a fotbalului românesc”. Păi Răzvane, ai dreptate. Atunci de ce te încorzi în a înființa un DNA?

Cum naiba să nu aibă arbitrii cumetrii în fotbal când mai bine de 60% dintre președinții de AJF-uri provin dintre foști arbitri? Ce-i drept, de o îndoielnică valoare. Scopul lor principal în fruntea a vreo 25 de județe ale patriei nu este să dezvolte fotbalul de bază, dovadă fiind faptul că nu se produce mai nimic ca finalitate internațională. Scopul lor este să promoveze arbitrii în ligile inferioare și mai apoi să-i recomande către CCA. Cu orice mijloace persuasive.

Arbitrii sunt promovați nejucând fotbal. Nu contează că unii sunt diformi, că nu știu să alerge, au mașini de zeci de mii de euro la sub 30 de ani, că papagalicesc regulamentul neștiind să-l aplice, pentru că niciunul n-a jucat fotbal. Nu contează că se căcăcesc pe ei la meciurile cu miză, că le tremură chiloții când aud 2-3 nume din Federație etc. La fel, observatorii de arbitri. Cine îi numește oare? Cum au fost promovați toți aceștia? Chiar sunt străini de aceste lucruri colegii de palier ai Președintelui? O să mi se răspundă că se dau examene și se aleg dintr-o listă. Corect. Depinde cine și când îi alege din acea listă.

De ce toți președinții de AJF-uri sunt observatori? Răspunsul este simplu. Să câștige niște bani. Oare nu se repercutează bunăstarea a 41 de președinți de AJF și asupra a 41 de voturi? Întreb, nu dau cu parul.

Cât despre pariuri nu cred că trebuie să se facă chestionare interogative. Poate că unii pariori să fie chiar în birourile Casei Fotbalului? Întreb din nou, nu dau cu parul.

Wow, organizăm finala Europa League. Suntem a 29 organizatoare în ultimii 10 ani, dar ne fălim

În fine, tunul mediatic și impreionist dat de către președintele FRF este acela că, în sfârșit, după 12 ani de mandat, am primit de la UEFA dreptul de-a organiza în București Finala Europa League în anul 2028. Din nou Wow!, veți zice. „Găzduirea reprezintă cel mai puternic semnal de încredere din partea președintelui UEFA pentru( Atenție!) strategia de dezvoltare pe care am propus-o pentru fotbalul profesionist la nivel de cluburi din România. Alegerea UEFA, va consolida brandul de țară”.

Măi, să fie. Avem un fotbal profesionist de cluburi la un nivel de Top și noi n-am știut. Mamă, cât de ignoranți suntem. Păi noi am rămas cam la coada Europei în a organiza asemenea competiții. Suntem pe locul 29 în ultimii 10 ani. În ultimii 10 ani, orașe ca Budapesta, Istanbul, Leipzig, Bilbao, Londra, Dublin, Wroclaw, Atena, Praga, Sevilla, Gdansk, Tirana (până și Tirana), Koln, Baku (până și Baku), Lyon, Solna (până și Solna din Suedia), Kiev au organizat finale și nu le-a crescut sau scăzut niciun brand țărilor respective.

Ba, mai mult, UEFA nu le-a desemnat pe acestea pe motivul unei strategii de dezvoltare fotbalistică la nivel profesionist de cluburi cum susținea Preșul FRF. Dacă ar fi doar acesta motivul, ar trebui ca aceste finale să fie organizate doar de țările mici în plină dezvoltare fotbalistică sau doar de cele mari care au un fotbal ridicat.

Cum s-ar putea spune că UEFA decide ca Barcelona sau Madrid-ul să găzduiască o finală pentru că apreciază dezvoltarea fotbalului profesionist de cluburi din Spania, care este campioană mondială, europeană și a confiscat UCL-ul? Astfel, motivul „Strategia de dezvoltare fotbalistică” este o altă gogoriță tip FRF.

Așadar, Operațiunea „FORMA FĂRĂ FOND“ continuă să fie aplicată în fotbalul românesc fără scrupule și fără rezultate. De 12 ani fotbalul nostru a sărăcit la toate capitolele. Dovadă sunt rezultatele. Unii se iluzionează sau poate pun botul dinadins la blablauri menite să-i facă doar pe câțiva fericiți și mândri de ei înșiși. Ei se mândresc și fotbalul românesc a devenit din ce în ce mai umilit.