Turcii au spart banca! Cum a ajuns Süper Lig să adune staruri de sute de milioane de euro

Cluburile din Süper Lig au făcut în această vară achiziții de peste 415 milioane de euro. FANATIK îți prezintă datele financiare, cele mai importante tranzacții și modelul de business al cluburilor din Turcia.

Hagi și Popescu – în primul val de vedete transferate în fotbalul turc

În 1989, Steaua întâlnea Galatasaray în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Vedetele turcilor erau atunci iugoslavul Prekazi (un albanez din Kosovo) și Gheata de Aur Tanju Çolak, atacant turc. Galata avea, de fapt, în lot trei străini, toți iugoslavi: Simović (portarul), Prekazi și Kovačević. Fotbaliști buni, dar departe de statutul superstarurilor pe care cluburile turcești aveau să le atragă ulterior.

Venirile cu notorietate au început, practic, în epoca Hagi & Popescu, la jumătatea anilor ’90. În 1995, Fener îl transfera pe Dalian Atkinson, un nume cunoscut din fotbalul britanic, dar fără anvergură internațională. 1996 este anul în care încep importurile de vedete. Hagi vine la Galata, Beşiktaş îl aduce pe Amokachi, iar Fenerbahçe pe Okocha și Kostadinov. În 1997, Popescu i se alătură lui Hagi la Galata, care îl aduce în 1998 și pe Taffarel, portarul naționalei Braziliei. În 2000 apare și Jardel la Galatasaray, dar și Kenneth Anderson (prietenul lui Prunea) la Fenerbahçe. Tot Fener îl transferă în 2002 pe Ariel Ortega.

Din 1996 și până în zilele noastre, o pleiadă de vedete internaționale au găsit irezistibile ofertele marilor cluburi din campionatul Turciei: Alex de Souza, Anelka, Roberto Carlos, Guti, Quaresma, Kuyt, Sneijder, Drogba, Eto’o, van Persie, Nani, Gomez, Falcao, Pepe, Özil, Hamšík, Pjanić, Icardi, Mata, Džeko, Immobile, Sané, Asensio, Ederson. O listă impresionantă, cu Osimhen deținând recordul absolut al sumelor de transfer – 75 de milioane de euro a plătit Galatasaray către Napoli în 2025.

Süper Lig a cumpărat în această vară de 417 milioane de euro, iar primele 10 transferuri cumulate depășesc jumătate din această sumă – 227,5 milioane de euro.

• Mason Greenwood — Olympique Marseille → Fenerbahçe — 39 mil. €
• Rafael Leão — AC Milan → Galatasaray — 38 mil. €
• Orkun Kökçü — Benfica → Beşiktaş — 30 mil. €
• Aleksey Batrakov — Lokomotiv Moscova → Galatasaray — 25 mil. €
• Sidiki Chérif — Angers → Fenerbahçe — 18 mil. €
• Leandro Trossard — Arsenal → Beşiktaş — 18 mil. €
• Franculino Djú — FC Midtjylland → Trabzonspor — 17 mil. €
• Vedat Muriqi — Mallorca → Fenerbahçe — 15,5 mil. €
• Aral Şimşir — FC Midtjylland → Trabzonspor — 15 mil. €
• Kojo Peprah Oppong — Nice → Fenerbahçe — 12 mil. €

În total, cele patru mari cluburi ale campionatului Turciei sunt responsabile pentru 77% din cheltuiala totală a Süper Lig și pentru 81% din deficitul total înregistrat din operațiunile de transfer din această vară.

1. Fenerbahçe — veniri: 99,170 mil. €; plecări: 29 mil. €; balanță: –70,170 mil. €.
2. Beşiktaş — veniri: 79,050 mil. €; plecări: 10,2 mil. €; balanță: –68,850 mil. €.
3. Galatasaray — veniri: 78,611 mil. €; plecări: 5,54 mil. €; balanță: –73,067 mil. €.
4. Trabzonspor — veniri: 65,822 mil. €; plecări: 52,5 mil. €; balanță: –13,322 mil. €.

TOTAL — veniri: 322,6 mil. €; plecări: 97,24 mil. €; balanță: –225,41 mil. €.

Galatasaray – Rafa Leão și 78 de milioane de euro investiți în transferuri

Leão este transferul „regină”. Importul de notorietate, cu priză la suporteri și sponsori.

• Rafael Leão — de la AC Milan — 38 mil. €.
• Aleksey Batrakov — de la Lokomotiv Moscova — 25 mil. €.
• Deniz Gül — de la FC Porto — 10 mil. €.
• Lesley Ugochukwu — de la Burnley — împrumut, 3,52 mil. €.
• El Chadaille Bitshiabu — de la RB Leipzig — împrumut, 2 mil. €.
• Umut Erdem — de la Manisa FK — 91.000 €.

Vânzările sunt nesemnificative comparativ cu achizițiile, cea mai importantă fiind plecarea lui Zaniolo la Udinese pentru 5 milioane de euro. Galata nu a adus niciun fotbalist important liber de contract, iar deficitul verii depășește 73 de milioane de euro. Dar Galata este calificată în faza grupei Champions League.

Fenerbahçe – Greenwood, Muriqi, Aké, Lukaku, Diouf și un deficit de 70 de milioane de euro

• Mason Greenwood — de la Olympique Marseille — 39 mil. €.
• Sidiki Chérif — de la Angers — 18 mil. €.
• Vedat Muriqi — de la Mallorca — 15,5 mil. €.
• Kojo Peprah Oppong — de la Nice — 12 mil. €.
• Nathan Aké — de la Manchester City — 8,17 mil. €.
• Romelu Lukaku — de la Napoli — 6 mil. €.
• Adem Yeşilyurt — de la Karşıyaka — 500.000 €.
• Amara Diouf — fără club — liber de contract.

Transferurile „ancoră” nu sunt și cele mai scumpe în această vară. Numele „mari”, Aké și Lukaku, au costat „doar” puțin peste 14 milioane de euro din cele aproape 100 de milioane cheltuite. Iar Diouf a venit liber de contract. Greenwood a costat 39 de milioane, iar Muriqi și-a amortizat deja cheltuiala (15,5 milioane) prin golurile care au dus echipa în faza grupei Champions League.

Beşiktaş – importuri cu rădăcini turcești; aproape 70 de milioane de euro deficit din transferuri

Două nume de rezonanță au adus alb-negrii – Trossard și Vlahović. Dar nu acestea au fost transferurile cele mai costisitoare. Trossard a costat 18 milioane, iar Vlahović a venit liber. La fel și Özcan, turc născut în Germania și adus de la Borussia Dortmund. Cel mai scump transfer este Kökçü (turc născut în Olanda), împrumutat de la Benfica vara trecută și transferat definitiv acum.

Tot ei l-au adus și pe „românul” Ümit Akdağ, pentru 7 milioane de euro. Cea mai importantă vânzare este Muçi, 8 milioane la Trabzon, iar „vulturii” speră să își maximizeze veniturile ajungând cât mai sus în Europa League.

• Orkun Kökçü — de la Benfica — 30 mil. €.
• Leandro Trossard — de la Arsenal — 18 mil. €.
• Kassoum Ouattara — de la AS Monaco — 8 mil. €.
• Ümit Akdağ — de la Alanyaspor — 7 mil. €.
• Alexander Nübel — de la Bayern München — 6,25 mil. €.
• Ernest Poku — de la Bayer Leverkusen — împrumut, 3 mil. €.
• İlhan Fakılı — de la Clermont Foot — 2,7 mil. €.
• Fabio Miretti — de la Juventus — împrumut, 2,1 mil. €.
• Doğan Alemdar — de la Başakşehir — 2 mil. €.
• Dušan Vlahović — de la Juventus — liber de contract.
• Salih Özcan — de la Borussia Dortmund — liber de contract.

Trabzon – regina verii. Salah, Fabinho și un deficit „infim” – 13 milioane de euro

Cele mai importante transferuri sunt jucători liberi – Salah și Fabinho, ambii ex-Liverpool. Dar „liber” nu înseamnă în niciun caz gratis. Vom vedea în cele ce urmează că Salah costă 17 milioane anual.

• Franculino Djú — de la FC Midtjylland — 17 mil. €.
• Aral Şimşir — de la FC Midtjylland — 15 mil. €.
• Noah Saviolo — de la Vitória Guimarães — 11,5 mil. €.
• Ernest Muçi — de la Beşiktaş — 8,5 mil. €.
• Sidny Lopes Cabral — de la Benfica — 7 mil. €.
• René Mitongo — de la Standard Liège — 3 mil. €.
• Cenk Özkacar — de la Valencia — 1,75 mil. €.
• Ali Habeşoğlu — de la Bodrum FK — 1,65 mil. €.
• Melih Kabasakal — de la Gaziantep FK — 422.000 €.
• Mohamed Salah — de la Liverpool — liber de contract.
• Fabinho — de la Al-Ittihad — liber de contract.
• Ruslan Malinovskyi — de la Genoa — liber de contract.
• Samet Akaydın — de la Çaykur Rizespor — liber de contract.
• Thierry Karadeniz — de la Köln U19 — liber de contract.
• Metehan Mimaroğlu — de la Gençlerbirliği — liber de contract.

Lista venirilor este lungă, semn că Trabzon are ambiții mari în acest sezon. Deși, surprinzător, noul club al lui Salah a ratat calificarea în Europa League, fiind nevoit să se mulțumească cu grupa Conference League. Dar, foarte important, Trabzon a și vândut în această vară pe bani buni. Cele mai importante tranzacții au fost:

• Christ Inao Oulaï — la Fiorentina — 26 mil. €.
• Felipe Augusto — la Zenit Sankt Petersburg — 15 mil. €.
• Oleksandr Zubkov — la AEK Atena — 4 mil. €.
• Salih Malkoçoğlu — la Al-Jazira — 3,75 mil. €.
• Mathias Løvik — la Molde — 2,5 mil. €.

Dacă Drăguș este transferul-vedetă în SuperLiga, el este la Trabzon doar o plecare la capitolul „și altele”, turcii fiind mulțumiți că au eliberat un loc în vestiar și au economisit o parte din contractul său.

Monetizarea notorietății ca model de business

Cum își permit, totuși, cluburile din Turcia un astfel de „stil de viață”? Cum își finanțează campaniile costisitoare de transferuri?

Cluburi ca Benfica, Ajax sau Red Bull Salzburg funcționează pe modelul „cumpăr ieftin – dezvolt – vând scump”. Ei bine, exact acesta NU este modelul celor patru mari – Galata, Fener, Beşiktaş, Trabzon. Totuși, cum finanțează marile cluburi din Süper Lig afacerea fotbal? În primul rând, cluburile turcești cumpără notorietatea vedetelor și o monetizează imediat, vânzând-o către masa uriașă de suporteri.

„Operațiunea” Mo Salah – 34 de milioane în 2 ani

Cel mai proaspăt exemplu este „operațiunea” Mo Salah, pusă în practică de Trabzonspor. Mo Salah a venit liber de contract la Trabzon, a semnat pe doi ani și va încasa (salariu + bonus garantat) 17 milioane de euro pe an. Dar Trabzon a vândut, imediat după anunțarea transferului, 17.000 de abonamente și preconizează încasări anuale de 25 de milioane de euro din sponsori și merchandising.

În România, singurul club care a încercat acest model este CFR Cluj, prin achizițiile lui Konoplyanka și Julio Baptista. Diferența este însă una de fond: turcii cumpără fotbaliști care încă pot produce performanță sportivă, astfel încât investiția se întoarce atât prin încasări de la sponsori și suporteri, cât și prin bonusuri UEFA. Pentru că, desigur, acest model se bazează pe calificarea în faza grupelor cupelor europene.

În plus, sumele de transfer nu reprezintă un efort financiar imediat. Unele achiziții se achită în tranșe agreate prin contract, așa cum este cazul transferului lui Trossard din această vară la Beşiktaş. Transferul costă 18 milioane de euro, dar Arsenal va încasa câte 6 milioane pe an, timp de trei ani.

Mecanismul bursei

Cele patru cluburi sunt listate la Bursa din Istanbul. În România, acționarii împrumută cluburile, apoi transformă împrumuturile în capital social sau măresc direct capitalul social, aducând bani în club. În Turcia, acest proces se petrece prin intermediul bursei. Atunci când au nevoie de lichidități, cluburile decid o majorare de capital, emit acțiuni, iar acționarii existenți (inclusiv sute de mii de suporteri) au drept de preferință proporțional cu participația. Banii obținuți intră, evident, în contul clubului.

Un campionat care nu mai este demult unul exotic, Süper Lig ar putea servi drept model SuperLigii. Există cel puțin patru cluburi românești care ar putea încerca modelul transferului-vedetă, pe care să încerce să îl monetizeze, atrăgând astfel sponsori și crescând audiența competiției. Ne plângem că marile companii nu vin spre fotbal, dar nici nu le ajutăm să facă pasul. Cât despre listarea la bursă, intenția a fost exprimată într-o conferință de presă acum cinci ani. Ideea a rămas, din păcate, la stadiul de intenție…