„Pământ de flori!”. Marcel Pușcaș nu a avut milă de vedetele lui Gigi Becali după Dinamo – FCSB 2-1. Unde s-a făcut diferența în derby

Niciodată în istoria meciurilor între echipele bucureștene, indiferent de nume, nu a exista o favorită prestabilită. Oricând se putea întâmpla orice. Ambițiile sunt atât de mari încât au atenuat și locul ocupat în clasament și investițiile făcute și stimulentele financiare. Așa s-a întâmplat și în acest meci derby dintre Dinamo și FCSB, istoria nedezmințindu-se.

Transferurile lui Dinamo, peste ale lui FCSB

Dinamo este mai omogenă cu toate că transferurile făcute în această perioadă puteau să mă contrazică. Jucători precum Verreth, ex- Brescia, Bari, Beveren, Zandbergen, ex- Dordrecht, Venlo sau Armstrong, ex-Kilmarnock, au fost atrași desigur și de sumele pe care le vor încasa în România, dar poate și pentru a folosi clubul Dinamo ca pe o rampă de lansare pentru Golf, să zicem. Deși CV-urile acestora nu dau pe din afară putem spune că pe ansamblu, valoarea acestora este peste a celor nou aduși de către FCSB.

La FCSB au venit jucători din Liga a 3-a franceză, Kosovo și Bulgaria, la Dinamo din Scoția, Italia și Olanda

În primul rând, toți au evoluat în campionate cu ceva mai tari decât ce le-a oferit șansa unor Labonne, Boutoutaou, Garita, Korenica sau Muhar, proveniți din ligile inferioare sau din țări cu fotbal insignifiant de nivelul campionatului nostru. Prea bine plătitul Muhar a ajuns în România din Bulgaria, de la ȚSKA Sofia. Alt bine plătit, Korenica, a ajuns în România din Kosovo, Garita de la Bourg-en-Bresse, din Liga a 3-a franceză, Labonne de la Caen, din Liga a 3-a franceză, și, în fine, Boutoutaou de la Sochaux din aceeași categorie.

Așadar, socoteala este simplă, trei străini aduși de către Dinamo, înseamnă din punct de vedere valoric mai mult decât au realizat cei de la FCSB, aducând fotbaliști la șir, cu grave carențe performanțiale. Nu mai vorbesc de costuri. Peste tot în lume, străinii sunt transferași pentru a aduce un plus unei echipe mai mult decât băștinașii.

De ce se aduc străini dacă nu sunt peste ai noștri?

Altfel, de ce ar merita  efortul, nu-i așa? Principiul este universal valabil. Străinii trebuie să fie decisivi. Diferența dintre transferurile lui Dinamo și cele ale FCSB-ului este esențială. Dinamo a preferat calitatea diviziilor secunde din Italia, Olanda și a primei ligi scoțiene comparativ cu FCSB care a privit spre ligi inferioare la niște jucători fără nici cea mai mică performanță realizată în țările de proveniență.

Desigur că în România, și doar în România, Muhar și Korenica au „explodat” într-un campionat slab neconvingând în meciurile internaționale. Cu ei în teren CFR s-a făcut de râs în Europa, FCSB aidoma. Ce oare mai poți scoate de la ei? Tinerei nu mai sunt, în Europa n-au debordat.

Fotbaliștii de valoare se văd din primul meci

Orice jucător valoros din lume se impune la o nouă echipă din prima atingere de balon. Abureala cu integrarea nu ține. E drept, că unul sau altul poate acuza lipsa unei pregătiri fizice de moment, dar și în atare condiții tot le rămân resurse măcar 45 de minute în a arăta ceva decisiv.

De la FCSB, în meciul de aseară niciunul nu a dat pe dinafară, pe când la Dinamo, Armstrong, Verreth și Zandbergen, chiar nejucând tot meciul, au demonstrat o pasă de gol, un penalty obținut, au tras la poartă, șamd. Adică plusul adus echipei a fost demonstrat și constatat.

În următoarele etape vor fi titulari și vor avea un  cuvânt greu de spus în acest an competițional. N-am nicio îndoială că așa se va întâmpla. Educația lor solidă, ABC-ul însușit și demonstrat în condiții de adversitate reală din campionatele de proveniență sunt argumente suficiente  pentru a se distra în  acest sezon într-o competiție națională numită pompos SuperLiga.

Mulți subiectivi fecesebiști vor spune că aseară, pe „Arcul de Triumf”, echipa lor a avut ghinion, că dacă fraierul de Duarte nu lua roșu, că nu au fost fundași centrali de meserie pe foaia de joc, că Istvan Kovacs în sus și-n jos, că gazonul nu a fost în regulă, șamd. Cu siguranță, vor mai găsi multe alte scuze puerile. Din păcate pentru ei, se pare că nu văd pădurea de copaci.

Din fericire pentru cei ce gândesc astfel, realitatea este cu totul alta. Dinamo a lucrat serios și aplecat în această vară, pe când la ei s-a lucrat după ureche. Desigur mai este mult până conturile vor fi încheiate în această ediție de campionat, dar premisele ambițiilor dinamoviste sunt vizibile și chiar reale.

Florile lui Becali sunt Pădurariu și Stoian. Cîrjan, în pericol să piardă echipa!

Singurele flori vii ale lui Becali au fost tinerii Pădurariu ( cel mai bun jucător al echipei) și mereu intratul în repriza a doua Stoian. Mă bucură revenirea lui Târnovanu și constanța lui Cisotti. Nu mi-a displăcut nici „elefantul” Garita. În rest, scuzată să-mi fie comparația, toți au fost pământ de flori.

FCSB a acționat ca un roi de muște fără cap, cu posturi schimbate, cu viteză de gândire slabă și la mulți inexistentă. De cealaltă parte, băieții lui Campos au fost mult mai uniți, cerebrali și organizați.  Karamoko, Armstrong, Pascual, Mărgineanu și Bellaarouch constituie deja o axă solidă. Integrarea urgentă a celorlalți doi, Zandbergen și Verreth, va adăuga valoare pentru România. În felul în care evoluează în ultima vreme, talentatului Cîrjan îi va fi foarte greu să mai prindă echipa. Sper că-și va reveni. Va fi concurență acerbă și va juca cel mai bun.

Spaniolul Pascual, din Liga a 3-a spaniolă, a fost cel mai bun în Derby de România

Ce-am fost și ce-am ajuns. Evoluția lui Pascual, ca să întăresc cât de slab e nivelul SuperLigii, care a înscris două goluri spune multe în acest sens. El provine la rându-i din Liga a 3-a spaniolă, de la Merides, și în cel mai important derby al României a fost cel mai bun de pe teren. Vă imaginați ce nivel avem?

Una peste alta, aseară, Dinamo a meritat victoria. A fost victoria seriozității.