„Craiova este despre destin, nu despre fotbal”. Editorial Marius Mitran după nemiloasa eliminare a Universității din Europa League

Eliminarea Universității din play-off-ul Europa League are, dincolo de povestea ei teribilă, și o dimensiune metafizică pe care doar Oltenia eternă o poate explica lumii. Și nici așa, lumea nu ar putea înțelege mare lucru!

Știința se definește mistic, aproape religios

Pentru că Știința e, de decenii, o grupare care se definește mistic, aproape religios, mereu la limita dintre a fi și a avea, dintre a crede și a ști. Și care depășește de fiecare dată această margine de destin, căutând să fie și să aibă!

La Erevan nu a fost altceva în afara acestei ecuații în care șansa se scade, lăsând loc nenorocului, cu intensitatea pe care Filipe Coelho a gândit să o pună în picioarele, dar mai cu seamă, în sufletele băieților lui. Adică ai noștri!

Începând bine, nu ca în fiecare dintre meciurile acestei veri, Universitatea a fost obligată să conducă iar ostilitățile, ceea ce oricum avea de făcut. Știa asta încă de la Craiova: trebuia să înscrie, pentru a-și reda încrederea în ea însăși!

Norocul armenilor a însemnat începutul sculptutrii în ghinion masiv a Craiovei

Nu a marcat, dar încrederea nu i-a dispărut o clipă din atitudine, din exprimare, din joc! Știința a știut ce vrea și a pus doar certitudini între ea și Ararat Armenia. Siguranță în pase, trasee, idei, toate însă împiedicate să se transforme în gol de o teamă care s-a văzut doar în execuția finală. Ori în sclipirile unui portar, pe numele lui Bravim, care a scos de sub bară un șut- centrare al lui Cicâldău, încă două ale lui Baiaram, în stilul consacrat a la Del Piero, ori în norocul cu carul al aceluiași Bravim, la șutul plasat de Screciu! Un portar care își văruise cu noroc plasa, careul mic și tot ce ce trebuia să interacționeze cu el! Să nu spuneți niciodată că ocaziile ratate se răzbună! Dar niciodată, vă rog!

Norocul armenilor a însemnat, de fapt, începutul sculpturii în ghinion masiv la care Craiova a părut că lucrează încă de la intrarea pe teren. Încet-încet, o fatalitate abia presimțită a plutit peste noi, și în doar câteva clipe a prăbușit totul.

Roata norocului s-a oprit la intrarea în careu a lui Nsimba, cu un minut înainte de a se intra în cele trei de prelungiri. E penalty? Nu e penalty? E fault? Nu e fault? VAR-ul analizează și aveam să aflăm după meci că fault fusese, dar cu o jumătate de metru în afara careului. În schimb, e fault și penalty în minutul 90+2, la poarta noastră. Mora. Da, Mora…

Mora (probabil că) faultează, iar Cerul îi spune Craiovei că atunci când totul pare pierdut, nimic nu e, în realitate, așa. Popică apără, deși ne era atât de frică, dragul nostru Popică! Ecranul transmisiei agonizează, cornerul rezultat al degajării lui Romanchuk nu se execută. Pentru că, de la VAR, se vede că Sașa al nostru intrase prea repede în careu!

Din nou, Lima și Popică! Dar Lima urmărește și e 1-0. Minutul 90+9! Fuseseră singurele trei șuturi pe poartă ale Armeniei: cele două lovituri de pedeapsă și golul în poarta goală, din câțiva metri!

Am zis și am scris „lovituri de pedeapsă?” Da, pentru că așa se numesc, însă doar în cazul Științei noastre și doar în noaptea asta! De mâine, Craiova își va șterge lacrimile, își va sufleca mânecile, își va privi tabloul cu adversarii din grupa de Conference League și va preschimba această copleșitoare tristețe într-un succes încă și mai mare!

Universitatea Craiova nu a greșit aproape deloc cu Ararat-Armenia

Universitatea Craiova nu a greșit aproape deloc într-un meci decisiv cât o supraviețuire în condiții limită. Filipe Coelho a pregătit aproape perfect un meci cât un destin: al lui, al lor, dar și al nostru! A fost o înfrângere.

Acesta e adevărul. Dar, în aceeași măsură, acest adevăr s-a construit pe o mare nedreptate. Semn că de acum înainte, exact ca după noaptea de la Atena, destinul îi va da înapoi Craiovei ce i-a luat acum. Nu, nu neapărat o calificare într-o altă variantă a Europei. Ci zâmbetul. Surâsul de după victoriile care vor veni, ca o lege a compensației sorții. Pentru că la Craiova, totul e despre destin! Și abia apoi despre fotbal.