„Craiova e încă leoaică!”. Editorial Marius Mitran despre „Știința care există și trebuie să fie victorioasă joi!”

Înainte de orice, da, chiar și când învinge, Craiova nu crede în lacrimi. Crede în ea însăși. Chiar dacă le are pe obraz, iar obrazul e al lui Adi Rus, ieșit grav accidentat după acest meci cu FC Voluntari. Și pe care Știința îl poate pierde pe termen lung, pentru ea și chiar pentru fotbalul românesc, așa cum îi era teamă și invoca asta înainte de această etapă. Și, tot înainte de orice, nu crede în iluzii. Chiar dacă pierde, chiar dacă învinge, cum a fost acum, după acest 3-1.

Universitatea Craiova a suferit exact ca Adrian Rus, ieșit accidentat

De aceea nu le lasă, aproape niciodată, să i se vadă, aceste iluzii, când ele sunt acolo. Rănită ușor, de locul din clasament, unul în afara play-off-ului teoretic din luna august, afectată cu siguranță și de (doar) remiza cu Ararat Armenia, din alt play-off, unul care chiar arde acum, cel din Europa League, Știința a început odihnind șapte piese grele, tocmai în vederea meciului de la Erevan, de joi: Popescu, Romanchuk, David Matei, Anzor, Assad, Baiaram și Mora. Joacă însă Rus, suspendat în Europa, Screciu, Cicâldău și Bancu, dintre titularii siguri din Armenia, ba chiar și Nsimba și Etim, posibili și ei în teren la Erevan.

Dar Rus iese după nici 20 de minute și echipa strânge din dinți. E greu, e rău, e o pradă pentru mulți, dar nu va ceda, așa cum nu a făcut-o nici după momentul Atena, și nici după caruselul nesfârșit al acestei veri incandescente. Craiova are nevoie de victorie însă azi, duminică. Mai ales că ea va conta, moralmente, și peste patru zile, la Erevan!

Universitatea Craiova, victorie pe ritmuri franceze

Bancu dă semnalul, de fapt semnalele revoltei și pasele lui, supersonice, provoacă panică și aduc speranță. Ocaziile vin, curg ca într-o carte de aventuri, dar tabela nu este deblocată decât din lovitura de pedeapsă transformată de Nsimba, în ultima secundă a primei reprize. Jos, acolo, pe teren, iarba arde și gândurile se adună greu.

Știința noastră e proiectată pentru un mare război, cel din Armenia, principalele sale arme sunt pe bancă, dar Romanchuk, care îl înlocuise pe Rus, trage formidabil și face, de la marginea careului, cu stângul, 2-0. C’est bon pour le moral! Așa suna refrenul unui mare hit al muzicii franceze, iar Craiova face totul exact pentru acest moral, care a salvat-o după drama de Crăciun de la Atena și care i-a adus apoi, ca o consecință directă e acestei recuperări de identitate, titlul, Cupa și Supercupa. Joi, va fi la doar un meci de încă un premiu, care se numește Europa League. Etim ratează un penalty și apoi reia în plasă respingerea portarului, e 3-0 și „rien ne va plus!”, ca să rămânem aproape de limba în care Nsimba primește mesajele din tribună și cărora le răspunde superb, în stil occidental.

Și totuși, Craiova rămâne o pradă, nu pentru că și ea primește un gol din lovitură de pedeapsă, ci pentru că ea însăși, în această vară, pare că încearcă să iasă, înainte de orice, din această școală a pedepselor destinului.

Ratările mari, accidentarea gravă a lui Rus acum, și a lui Assad ori Romanchuk mai devreme, toate au dus campioana României în situația de a-și juca iar, singură în fața sorții, drumul spre victorie. Prețul succesului ei e alcătuit din sudoare și sânge și din lacrimi care nu se văd, dar se simt. Va veni însă o zi și ele vor fi doar de bucurie, cum au mai fost!

Rezistența Științei e dată doar de încrederea în forțele proprii

Punct și de la capăt. Momentul plecării ei spre o altă cale de acces a înălțimilor s-a arătat, nu neapărat azi și acum. Victoria din acest meci era însă absolut obligatorie pentru simplul motiv că ea va însemna, cred, începutul unei serii precum cea de după Atena. În definitiv, rezistența Științei acolo, sus, e dată doar de încrederea în forțele proprii.

Acele forțe există. Acea Știință există! Are nevoie doar de această încredere și de un dram de șansă, ca întotdeauna. Încrederea îi va fi revenit, sunt sigur, când Bancu a dat joia trecută golul, iar acum semnalul cu pasele lui supersonice și s-a uitat în teren și pe bancă. Peste tot erau ai lui. Ei vor provoca șansa, iar el, căpitanul, le va oferi destinul! Craiova nu e o pradă a nimănui, e încă o leoaică!