Cum a trăit Cristi Chivu, pas cu pas, finala Cupei Italiei. Românul, un carusel de emoții la meciul în care a intrat în istoria lui Inter pentru totdeauna!

Încă de la ora prânzului, Roma a început să fiarbă cu finala Cupei Italiei. Pe toate străzile, în mijloace de transport în comun, dar și în restaurante, cuvântul „calcio” era cel mai utilizat. Era un murmur care prevestea meciul Lazio – Inter de pe Stadio Olimpico. Spectacolul a început înainte de fluierul de start. Italienii au dat senzația că vor să concureze cu SuperBowl. S-au pregătit temeinic cu artificii, scenografii, jocuri de lumini și o atmosferă care te făcea să uiți de vântul care mângâia stadionul.

Cristi Chivu, ca un leu în cușcă în prima repriză a meciului Lazio – Inter

Cristi Chivu și-a făcut apariția pe teren încă de la încălzire. A urmărit cu atenție cum se pregătesc elevii săi, în timp ce mai primea informații de la secunzii. Pe parcursul meciului, mai exact până în minutul 7, când Bissek a încasat cartonașul galben după o intrare intârziată la Noslin, a fost relativ calm. A schițat gesturi minimaliste pentru a-și dirija din umbră jucătorii. Pe urmă, s-a transformat total. A început să fie primul om de la Inter care dă tonul la pressing cu energia sa, după ce i-a atras atenția în mai multe rânduri lui Marcus Thuram că nu îndeplinește partitura stabilită. Și a avut dreptate, în minutul 16, Dimarco îi livrează o pasă genială atacantului francez, iar Inter preia conducerea.

Sticla de apă este talismanul lui Cristi Chivu. Are un joc propriu cu ea. La fiecare ocazie o strânge, o aruncă, o mută de pe o mână pe alta sau o lovește cu piciorul. Pe prima o „devorează” până în minutul 25. O duce elegant către banca de rezerve și își ia alta. Se așează prima dată pe scaun în minutul 20. Stă jos preț de un minut și revine cu reglaje pentru defensivă. Este remarcabil cum profită de fiecare întrerupere a jocului pentru a oferi indicații. Transmite cu fiecare celulă din corp ce gânduri îi trec prin minte.

Cristi Chivu deține magia de a hipnotiza asistenții. Au fost partenerii lui în Lazio – Inter

Primul reproș către asistent are loc în minutul 27, când Inter, în viziunea sa, a fost privată de un corner. Nu ține cont de spațiul tehnic, îl depășește în permanență. Este ca un leu care îți vânează prada. Are privirea fixată și nimic nu-l poate perturba. În mintul 31 se așează a doua oară pe fotoliul de pe banca de rezerve. Mai mult de 30 de secunde nu stă jos. Se întoarce chitit pe Dimarco. I-a explicat italianul că nu are poziționarea corectă și că trebuie mereu să preia mingea cu spatele către poarta adversă. Se întoarce excuberant cu tot corpul și îi explică. Fundașul stânga dă semne că înțelege.

La 2-0 erupe. Se bucură ca un copil care primește cel mai frumos cadou în ziua de Crăciun. Secunzii sar pe el să-l îmbrățișeze. Bucuria e scurtă. În minutul 38, două minute mai târziu îi arata arbitrului că un jucator de la Lazio este căzut în careul lui Inter și că are nevoie de îngrijiri medicale. Politețea cu adversarii se termină repede. Două minute mai târziu convoacă arbitrul asisten la o discuție. Crede că Dumfries a fost faultat în tușă și că merita un fault. Este incredibil cât de mare și repectat este în Italia. Are un mod uluitor de a pune presiune și de a-și apăra echipa fără să deranjeze în fața arbitrilor. Până și asistenții sunt fermecați de el, îi pun mâna pe spate la fiecare sesiune. Pe deasupra, tușierul primește o palmă pe prietenoasă pe șold de la Chivu de fiecare dată când îi taie calea.

Cristi Chivu pleacă zâmbind cu mâinile buzunar la cabine și revine alt om. Doar pentru 15 minute

Când s-a fluierat finalul primei reprize a revenit la relaxatul și introvertitul Cristi Chivu. A plecat cu mâinile în buzunar la cabine, relaxat, pe tunel a salutat pe cineva drag cu mâna și cu un zâmbet larg. Pauza de 15 minute l-a calmat doar până în minutul 50. Un fault primit de Lazio chiar sub ochii lui l-a resuscitat. Îi explică lui Barella că locul rolul său este la mijlocul terenului. De flancuri se ocupă Dimarco și Bastoni.

Stadio Olimpico e predominat de suporterii lui Lazio. Contestă fiecare decizie și lovesc cu picioarele în scaun. Au impresiia că arbirul refuză să vadă intrările dure ale jucătorilor de la Inter. Cristi Chivu stă pasiv la toate astea. Nu e impresionat că peste 40.000 de oameni huiduie. Nici ocazia uriașă a lui Lazio din minutul 59 nu l-a mișcat. Nu l-a făcut să își scoată mâinile din buzunar.

Schimbă atitudinea în minutul 60, când Lazio scapă pe un contraatac, un clasic 5 contra 2, dar își bate joc de fază. Pasa către Isaken distruge șansa alb-albaștrilor de a reduce din diferență. Îndeamnă la calm și oferă tot mai multe indicații. Își cheamă asistentul, îi cere o opinie. Discută aproape 3 minute în timp ce nu își iau ochii de la meci. S-a făcut planul pentru primele două schimbări.

Cristi Chivu intră în istoria lui Inter și se bucură alături de jucătorii săi

A citit perfect jocul din nou. La nici două minute de când a intrat Luis Henrique are prima mare ocazie a partidei. E servit în fața porții de inepuizabilul Dimarco. Dar nu izbutește să îndeplinească o simplă formalitate. În minutul 84, când Dimarco este faultat dur de Pedro, iar cei doi sunt aproape să pornească un conflict pe întreg terenul, este primul care intervine să aplaneze situația. Sprintează 20 de metri pentru a-I calma pe cei doi jucători și își convoacă jucătorul la o discuție scurtă.

Dă indicații și în ultimele minute de prelungiri. Încă nu realizează că a făcut minuni la Inter în primul sezon și că în câteva momente va fi doar al doilea antrenor din istoria clubului care reușește să câștige campionatul și cupa în primul sezon. Cu primul, Jose Mourinho, era jucător. Abia când își vede jucătorii în spate pregătiți de sărbătoare realizează ce s-a întâmplat. Zâmbește la fel ca la plecarea la cabine și salută pe cineva din tribună. E fericit. Și noi pentru el.