„Suedezii azi mielușei, în toamnă vor fi lei”. Editorial Marcel Pușcaș în perspectiva „dublei” României din toamnă
Am spus-o şi repet, această fază a grupelor de la Cupa mondială mamut, din America de Nord este irelevantă. O competiție care eludează criteriul valoric și care se desfășoară strict pe criterii comerciale nu este tocmai ce-mi doream. Expresia latină, deviza „Non multa, sed multum”, prin care romanii subliniau, încă de-acum 2000 de ani, că mintea și cunoașterea se formează prin valoare și importanța informației asimilate, nu prin volumul ei masiv și superficial, dispare subit și abrupt din conceptul filozofic al grangurilor fotbalului mondial actual.
În America avem multă cantitate și puțină calitate. Ce contează, Jean boxează!
Sunt departe de a fi fanul acestui sistem competițional inventat de Infantino și a lui Fifă și acceptat de mai marii planetei. Filozofia lui pur mercantilă despre fotbal, ne poate oferi răspunsul la o eventuală întrebare, de ce așa? “Ce contează, Jean boxează, atacă și scufundă! Simplu și concis. Nu mă interesează părerea nimănui, nici măcar că-i chinui pe jucători și fani, bani să iasă!” – ar putea fi răspunsul lui sec, cu un chip impenetrabil.
Iubesc fotbalul, dar nu acest gen de fotbal. Campionatul mondial din America de Nord aduce mai degrabă a Daciadă și nu a fotbal profesionist. Echipele, suporterii, arbitrii, ziariștii se deplasează timp de 40 de zile pe distanțe de zeci de mii de kilometri, încearcă să se adapteze la fusuri orare și la temperaturi diferite, cheltuie nejustificat milioane pentru transport și cazări. Toate astea în numele unui progresism dorit de cei puțini și, culmea!, acceptat de milioane de oameni. Totul este organizat pentru cantitate și nu pentru calitate. Cantitatea este pentru amatori și calitatea pentru profesioniști.
Culmea analizei: să vezi Suedia și să prevezi România
M-am încumetat, totuși, să urmăresc partida Olanda – Suedia din grupa F, din mai multe motive. Primul a fost cel al orei normale, pentru fusul nostru orar. Al doilea motiv a constat în interesul de-a fi văzut Suedia ca viitoare adversară a noastră din Divizia B seria a 4-a A Ligii națiunilor. Să nu uităm că jucăm contra lor pe 25 septembrie în Suedia, și pe 5 octombrie la București.
Din grupa noastră mai fac parte Polonia și Bosnia – Herțegovina. După ce-am urmărit eliminarea Turciei, am realizat că, deocamdată, locul nostru este în fața televizoarelor. Mi-am zis, hai să vedem și suedezii, că doar n-o fi foc. Desigur, în fotbal niciun meci nu seamănă cu altul. Datele ce au precedat meciul, au fost și ele irelevante pentru a mă fi așteptat la o partidă Wow.
De ce? Pentru că Suedia avea şanse mari de calificare, în urma victoriei cu scorul de 5-1 împotriva Tunisiei. Ce alte motive de-a urmări acest meci ar fi fost interesante, decât analiza Suediei, în perspectiva disputei cu naționala nouă-veche a lui Hagi?
Suedezii ne sunt superiori la toate capitolele. Excepția 1984 confirmă regula
Știam că Suedia ocupă locul 38 FIFA, noi locul 56, că a participat la 13 ediții ale Cupei mondiale în comparație cu noi, la doar 7, că au fost finaliști mondiali în 1958, semifinaliști europeni în 1992, în comparație cu noi care nu ne-am apropiat de podium. Mai știam că olandezii ocupanți ai locului 8 FIFA sunt nașii lor, iar Suedia este nașa noastră de 32 de ani încoace.
Încă e viu în memoria multora meciul din SUA din 1994, precum și meciurile pentru Euro 2020 când ne-au învins cu 2-1 la ei, și cu 2-0 la București. Singurele momente fericite pentru naționala noastră în confruntările cu ei, au fost în anii 1982 și 1983, atunci când România a obținut cea mai dificilă calificare la un Turneu final.
Este vorba despre Campionatul european din Franța 1984. I-am învins atunci și pe Rasunda cu 1-0, gol Cămătaru, și la București 2-0, prin golurile lui Andone și Klein, Dumnezeu să-l odihnească! Mai știu că în istoria fotbalului au dat valori mondiale mai mari ca ale noastre, începând cu celebrul trio GRE-NO-LI al lui AC MILAN în anii “50 și ajungând mai aproape la Ibrahimovici, Larson, Dahlin, Brolin șamd.
„Mortul” era în casa olandezilor
Nici azi nu stau mai rău decât noi, având o valoare de piață de peste 400 de milioane euro, în comparație cu meseriașii noștri, care nu depășesc o sută. Așadar, meciul se dispută cu “mortul” mai degrabă în casa olandezilor, care nu au reușit decât un egal la 2 în primul meci al grupei, contra japonezilor. Cum era de aşteptat olandezii au pornit ca din tun, conducând încă din minutul 5 și mărindu-și avantajul în minutul 17, prin același Brian Brobbey.
Trezindu-se din corzi, abia pe finalul primei reprize, suedezii replică steril, amenințând poarta olandezilor abia spre finalul primei reprize prin Gyokeres și Ayari. La începutul reprizei secunde, în minutul 47 Olanda înscrie pentru a treia oară prin Gakpo pecetluind victoria, nu și scorul. Același Gakpo mai înscrie în minutul 53. Se face 4-0.
Umilința i-a trezit puțin pe suedezi care au replicat prin Elanga în minutul 60. Degeaba, pentru că Summerville abia intrat de pe bancă a marcat în minutul 89 printr-un șut plasat, 5-1 pentru Olanda la final. Umilința a fost totală. Diferența de valoare e clar în favoarea olandezilor, dar abordarea fără nerv și blazată a meciului de către suedezi m-a surprins.
Hibele suedezilor cu Olanda vor fi atuuri cu noi
O simplă victorie a olandezilor era normală, nu și umilirea adversarului. În meciul de sâmbătă seară Suedia a arătat ca România în al doilea meci al Mondialului american din 1994, atunci când pierdeam cu 1-4 contra elvețienilor. Presiunea batavilor a fost constantă, rareori suedezii au avut parte de momente de dominare clară. Toate cifrele casetei tehnice au fost în favoarea olandezilor începând de la posesie, finalizare, pase și chiar faulturi.
Mă miră totuși faptul că jucătorii de la Liverpool, Arsenal, Aston Villa, Borussia Dortmund, Atalanta, Udinese, Newcastle, Tottenham șamd pe care îi are Suedia în componența lotului nu au putut gestiona partida, dacă nu în sensul obținerii victoriei, măcar în cel al limitării scorului.
Jocul lor în zona mediană mi s-a părut încâlcit, fără personalitate, cu prea multe pase de siguranță, chiar și atunci când nu mai aveau nimic de pierdut. Se bate prea mult moneda pe Gyokeres care, deși nu e rău, e totuși departe de ce au însemnat predecesorii săi din atacul Suediei.
La fel mi se pare posibil de speculat spațiul și ezitările fundașilor centrali. Suedia a decepționat într-un meci contra unora mai buni ca ei. Cu siguranță jocul lor va arăta în alt mod, cu unii egali sau mai slabi decât ei, așa cum suntem noi.
Suedezii azi mielușei, în toamnă vor fi lei
Știm acest lucru pentru că, atunci când jucăm contra Moldovei, Ciprului sau Letoniei avem și noi mușchii umflați în pene de fotbaliști. Când jucăm cu din ăștia mai grei stăm și noi la cutiuță, apărându-ne supraaglomerat și încercând ceva pe câte un contraatac. Dacă ne iese e bine, dacă nu, pa și la revedere!
Urmează speech-uri gen “Au fost mai buni, știm unde am greșit, mulțumim suporterilor, asta e viața, o luăm de la capăt, suntem profesioniști și ne pregătim pentru un nou început”. Se spune că jocul de fotbal este simplu, el complicându-se doar atunci când apare adversarul. Olandezii le-au complicat situația suedezilor și, aceștia, la rându-le, ne-o pot complica nouă în septembrie și octombrie 2026 în Liga națiunilor.