„Umbra lui Cristiano Ronaldo în America, ce are nevoie de lift până la etajul 1”. Editorial Marcel Pușcaș despre „decența retragerii unei statui mișcătoare”

Se spune că cine n-are bătrâni să-i cumpere, iar cine-i are, să se spele pe cap cu ei. La acest turneu final din SUA sunt mai mulți boșorogi sub 45 de ani decât la oricare altul. Aproape oricare echipă îi are în componenţă. Când spun Under 45 mă refer și la cei cu vârste cuprinse între 35 și 40 de ani. Desigur că experiența lor contează în a-i struni, poziționa, tempera și încuraja pe mai tinerii coechipieri.

Boșorogi care pot și boșorogi care nu mai pot

Vârsta din buletin nu trebuie să fie un impediment în a juca și chiar a o face bine. Sportul, fotbalul în cazul acestui subiect este precum viața. Ne naștem, trăim și murim. Nu putem sări etapele acestui inevitabil parcurs. La fel de adevărat este că, în sporturile de echipă, vârsta medie optimă pentru performanță este cuprinsă între 27 și 30 de ani. Adică poate fi o îmbinare între elanul și dorința de afirmare a celor tineri, ajutați, după cum spuneam de experiența vârstnicilor. După 32-33 de ani, ceasul biologic al fotbaliștilor începe să ticăie din ce în ce mai lent din păcate. Iarna nu-i ca vara nici în cazul lor.

E adevărat că o poți lungi cu performanța în condițiile mai multor factori cum ar fi stilul de viață, munca, disciplina și postul pe teren. De obicei, portarii, mijlocașii închizători și fundașii centrali sunt mai longevivi.

Semnele îmbătrânirii lui Ronaldo

Primul semn al îmbătrânirii este scăderea vitezei, al doilea al capacității de efort și al treilea este blazarea/suficiența. Din această cauză jucătorii de atac și cei de pe benzile terenului clachează primii.

O mai pot duce o perioadă ceva mai îndelungată cei cu tehnica la purtător care se pot conserva mai bine decât fotbaliștii axați preponderent pe latura fizică. Ca și în cazul lui Djokovic, asistăm, și nu de azi, de ieri și la declinul mult adulatului, megastarului portughez Cristiano Ronaldo. Un fotbalist imens cu 226 de meciuri pentru lusitani și 143 de goluri înscrise, debutând în anul 2003 la vârsta de doar 18 ani.

Peste copilul promovat de Loți Boloni la Sporting Lisabona au mai trecut de atunci 25 de primăveri în care a obținut 35 de titluri, 5 Baloane de Aur, 4 Ghete de Aur, 5 trofee Champions League, un titlu european și multe alte distincții. Este, poate, cel mai poleit fotbalist din istorie.
Performanțele sale i-au adus gloria binemeritată și respectul iubitorilor de fotbal din întreaga lume, culmea!, chiar și al multor fani de-ai lui Messi, concurentul său în mai toată perioada de activitate.

Ronaldo, omul care câștigă bani și-n sculare, și-n culcare

Toate acestea l-au făcut primul fotbalist miliardar din lume cu o avere estimată la 1,4 miliarde de dolari. A ajuns să câștige bani și-n sculare, și-n culcare. Strănută Ronaldo, sar banii, râde sau plânge Ronaldo, sar lovelele. Reclamele și sponsorii l-au năpădit, în afara paralelor provenite direct din jocul de fotbal. Are domenii imobiliare, rețeaua hotelieră CR7 din Portugalia îi aparține, are șampoane, aparate de ras și multe altele.

Dar ce n-are? E talentat, frumos, musculos, soț, tată și copil. Ce să mai, și-a croit cu trudă și talent o viață de poveste. Cristiano este Fotbalist de Fotbalist. Ajuns azi la 41 de ani și 4 luni se poate uita înapoi cu mândrie fiind și iubit și respectat.

CR7 nu mai e în regulă! Îi trebuie lift până la etajul 1

Și totuși ceva nu e în regulă cu el. Devenind un simbol, resorturile sale de-a continua dau și dovada unui egocentrism poate nemaiîntâlnit. De ce spun asta? Pentru că în ultima perioadă, și chiar la Campionatul European din Germania 2024, a început să devină evident declinul. Viteza și capacitatea de efort au scăzut, implicarea decisivă în faze cheie la fel. Am avut și eu pe vremuri colegi, fotbaliști foarte buni, care ajunseseră la un moment dat să abandoneze.

Le trebuia lift până la etajul unu, ziceam atunci. Abandonul unei activități glorioase sau nu, este iminent pentru oricare dintre noi. Pensionarea poate lăsa urme psihologice adânci dacă nu e tratată cu normalitate și decență. E adevărat că ziua acestui abandon, în cazul sportivilor, vine mult mai rapid. Indiferent cât de mult ți-ai iubi meseria sau cât de mult te-ar pasiona ea, vine o zi în care trebuie să spui stop. În cazul gloriilor, această metamorfoză de la activ la inactiv, poate fi cruntă.

Ronaldo, ce a fost și ce a ajuns

Trecerea de la ce am fost, la ce am ajuns, nu se dorește a fi recunoscută în multe situații. Din acest punct de vedere, CR 7 este un exemplu.
Din păcate pentru el, continuând fotbalul la acest nivel riscă să devină penibil și huiduit. Este atât de mare și important pentru Portugalia și fotbalul mondial încât primii care-l încurajează să continue sunt chiar cei din imediata lui apropiere.

Antrenorii, colegii, federația, UEFA, FIFA, suporterii, presa și reclamele îl vor pe Ronaldo pe teren chiar de-ar fi îmbălsămat. Nu se pot dispensa de numele lui, chiar și atunci când omul dă rateuri ajungând să nu mai atingă mingea. Încă din Germania 2024, când starul avea 39 de ani, umbra lui se așeza peste colegii săi virtuozi din echipa națională. Azi, după alți doi ani e la fel, confirmându-se astfel cele spuse.

Toate camerele tv, de la încălzire până la final, trecând prin intonarea imnului, sunt focusate pe Ronaldo. Toate pasele între linii și cele decisive ale coechipierilor îl caută pe EL. Toate fazele fixe le execută doar EL. Tot jocul colectiv, așa lânced cum e, trebuie să aibă o singură finalitate: EL. Portugalia, la debutul acestui Campionat Mondial, mi se pare că nu dorește să câștige titlul, ci mai degrabă să atingă recorduri halucinante. Ale cui? Ale LUI.

Cristiano Ronaldo a devenit o statuie mișcătoare

Ronaldo este o statuie încă mișcătoare pe terenul de joc. Mi se mai pare că Portugalia mai dorește ca „statuia” Ronaldo să ajungă la vreo 250 de selecții și la 150 de goluri în viu. Nimic mai mult. La această oră, jocul naționalei lor formidabile se desfășoară în doar 10 jucători. Aceștia trebuie să compenseze lipsa efectivă a șeptarului, dar și a umbrei sale.

În cazul lui Ronaldo, de la sublim la ridicol nu este decât un pas. A știi și a înțelege că trebuie să te retragi este un semn de maturitate și de decență. A o face cu fruntea sus și nu într-un cor de huiduieli este unul al inteligenței. O are sau nu Cristiano?